De curând reprezentanţii guvernului şi oficialii FMI, alături de cei ai Comisiei Europene au avut o „întâlnire de lucru” pe teme economice actuale. S-a subliniat încă odată că dezechilibrele economice pe care le-am contabilizat în ultimii ani, atrag atenţia că în România încă nu există o piaţă funcţională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice în ţara noastră, nu este deocamdată funcţional, după standardele Uniunii Europene (!?!).
În timp ce marile puteri economice şi-au rezervat supremaţia în industrie, agricultură şi servicii, României i s-a impus în realitate consumul. Mai ştim şi că premierul Victor Ponta le-a promis membrilor comisiei FMI că va respecta angajamentele asumate până acum în relaţia cu FMI şi Comisia Europeană. Concluzia? Cine pe cine păcăleşte… Am constatat cum din aderarea României la Uniunea Europeană, agricultura şi industria au avut cel mai mult de suferit, în timp ce sectorul financiar-bancar, serviciile şi turismul au continuat aceeași politică, adică… pe loc repaus. Ţara noastră nu era pregătită din punct de vedere economic să adere la Uniunea Europeană, iar criza a făcut ca această situaţie să adâncească lipsurile şi insuficienţele. O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească funcţionează astăzi pe datorie și o va face în continuare pentru mulți ani.
Că FMI nu ştie nimic despre economia românească, este o altă problemă. Mai grav este că nici „specialiştii” nu par să fi avut sau să aibă cunoştinţe temeinice despre economia României. Cert este că am pierdut prea multe fabrici, uzine sau combinate şi suprafeţe întregi de teren arabil au fost lăsate de izbelişte. Toţi aceştia, de la reprezentanţii FMI la specialiştii români, trăiesc într-o lume a lor, teoretică, despre economie. Nu înţeleg şi nici nu par dornici să înţeleagă mecanismele reale ale unei economii precum cea a României, care miroase a faliment de prea multă vreme.
În plus, de câțiva ani buni, reprezentanții FMI în România, îşi tot exprimă opinia despre situaţia economică a României, ca fiind la „recuperare intensivă”. În realitate, rămăşiţele economiei româneşti au dispărut cu desăvârşire în momentul când ţara noastră a fost integrată în Uniunea Europeană şi pe multe uşi a început să apară scris cu majuscule: faliment. Sau asta înţeleg marile puteri ale U.E. prin recuperare intensivă a economiei, în ţări precum România?
