Conceptul de democrație este indisolubil legat de noțiunea de pluralism. Ea își găsește concretizarea în multitudinea de partide și organizații politice, sindicale, religioase, profesionale etc., exprimând diversitatea concepțiilor și organizațiilor care se interpun între individ și stat.
Pluralismul politic este un principiu după care funcționarea democratică a societății, garantarea drepturilor și libertăților cetățenești sunt condiționate de existența și acțiunea mai multor forțe politice și sociale aflate în competiție. Prin instituirea pluralismului politic drept câmp de manifestare a democrației, puterea politică nu mai tronează deasupra societății, ci se intersectează cu toate segmentele structurii sociale într-un mecanism chemat să funcționeze pe baza legitimității, a libertății. Aristotel spunea ca libertatea este „principiul fundamental al guvernământului democratic”.
În faza revoluțiilor burgheze, când s-a făcut trecerea la suveranitatea naționala, s-au conturat, pe fundalul recunoașterii omului ca ființă concretă, nu abstractă, anumite drepturi și libertăți. Ele se vor proclama sub denumirea de „declarații ale drepturilor omului ți ale cetățeanului”. Pentru a fi îndeplinite, poporul trebuie să-și exercite puterea pe principiul libertății. Toate democrațiile occidentale au recunoscut drepturile omului, printre care amintim: dreptul la libertate, dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la libertatea de gândire, dreptul la libertatea presei, dreptul la viață, dreptul la proprietate, dreptul la securitate, dreptul la întrunire și la asociere, dreptul la apărare egală din partea legii, dreptul la o judecată promptă și dreaptă, dreptul la libertatea credinței și a conștiinței.
Acestea sunt drepturi ce nu pot fi abrogate de nicio putere, sunt așa numitele drepturi inalienabile. Ele decurg din suveranitatea poporului. Rolul drepturilor este de a proteja individul asupra abuzurilor venite din partea autorităților.
Democrația reprezentativă s-a format în jurul parlamentelor. Parlamentul este cel care legitimează guvernământul democratic. Funcția lui esențială este de a face legi și de a susține și controla puterea executivă (adică Guvernul). În România, Parlamentul este bicameral: Senatul și Camera Deputaților, ambele alese prin vot direct și secret de către cetățenii cu drept de vot, odată la patru ani. Democrația s-a dezvoltat și se dezvoltă numai în măsura în care relația dintre conducători și conduși (guvernanți și guvernați) se înclină în favoarea celor din urmă, când condușii impun conducătorilor, prin modalități și mijloace variate, respectarea drepturilor fundamentale ale individului.
