Aproape două treimi dintre români spun că Nicolae Ceauşescu a fost un lider bun pentru România, cel puțin așa reiese din datele unei cercetări sociologice dedicate nostalgiei după comunism, realizată de INSCOP Research în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Comunist (IICCMER). Ca niște învârtiți ai vremii să facă rost de niște bani nemunciți, ni se și explică că: ”Rezultatele cercetării indică o prăpastie imensă între realitate şi percepţia populaţiei României cu privire la regimul comunist, creionând astfel tabloul unei societăţi aproape complet fragilizată în faţa războiului informaţional / hibrid / cognitiv care face deja ravagii”, afirmă directorul general INSCOP Research, Remus Ştefureac. Mai direct, românii au răspuns la întrebarea ”Din câte cunoaşteţi sau aţi auzit, Nicolae Ceauşescu a fost un lider bun sau un lider rău pentru România”, 66,2% dintre cei chestionaţi au declarat că a fost un lider bun. Lucrurile s-au inflamat rapid și în loc să realizăm că românii trag un semnal de alarmă la adresa clasei politice actuale, duși de nas de Ștefureac și alții ca el aflăm că rușii ne manipulează. Vinovații de serviciu de pe tot mapamondul, adică rușii, ne bagă în cap tot felul de prostii despre politicieni corupți și care apără interesele altor țări. Adică aceiași ruși sunt de vină că ni se anulează alegerile fără dovezi concludente iar libertatea de exprimare are tot mai mult de suferit. Europa Unită calcă tot mai des în picioare libertățile democratice în baza unui pericol aproape inexistent. Așa cum am mai subliniat și altădată, pericolul rusesc nu este nici pe departe vinovat de derapajele antidemocratice din țările dezvoltate, la noi se poate orice pentru a se alege cine vrea Bruxellesul sau Washingtonul.
Revenind la Ceaușescu(1965-1989), un conducător al României rămas în memoria publică, nu trebuie să-i dăm un miliard de euro lui Ștefureac ca să ni-l facă uitat. Este o situație simplă pe care ne-o putem explica normal, adică procentele celor care îl apreciază cresc pe măsură ce ne îndepărtăm de perioada menționată, semn că nu vorbim de nostalgia generațiilor care dispar ci de cei care doar au auzit de Ceaușescu. E greu însă ca politicienii actuali să explice de ce nu fac nimic pentru țară în timp ce fostul lider ne-a lăsat o moștenire pe care am pierdut-o la rotativa intereselor străine. Nu știu foarte multe generațiile actuale, pot fi manipulate cu ușurință cu rușii, extratereștii și alte bazaconii, dar când se întorc acasă constată că locuiesc în același apartament primit de familie de la Ceaușescu și ar muri de foame cu salariul minim dacă n-ar fi pensiile bătrânilor. Pensii la care tot râvnesc actualii conducători prin tăieri și impozitări. Și spălatul pe creier, impus tot mai mult în Europa democratică ne arată că nu trebuie să căutăm cai verzi pe pereți, excesele împotriva libertății de exprimare nu au treabă cu rușii, chinezii sau coreenii, e o corupție generalizată în UE.
Pentru marea masă de români, Ceaușescu ne-a lăsat o țară în care trăim poate mai rău ca în urmă cu 35 de ani. E țara din care milioane de români au plecat spre zări străine pentru o bucata de pâine. Cât vom mai avea voie să vorbim, trebuie spus că Ceaușescu a fost fiul unor țărani săraci din Scornicești el având meseria de cizmar. Perioada sa de conducere, plină de privațiuni pentru cetățeni, a adus o dezvoltare fără precedent pentru România. Speculând cu abilitate tensiunile dintre blocul capitalist și cel comunist, Ceaușescu a fost mulți ani un partener de dialog atât pentru americani cât și pentru țările arabe și Israel. Ideea e că fostul conducător al României are argumente pentru a figura în cartea de istorie în timp ce conducătorii de după 1989 sunt niște figuri palide ale prezentului.
Studierea mai aprofundată a perioadei comuniste la liceu poate fi un lucru de salutat dacă dăm credit adevărului istoric și nu lozincilor. Dacă vom continua să vedem lucrurile doar în alb și negru iar această epocă plină de controverse doar negativ, demersul va fi destinat eșecului. Pentru că prezentul nu este la înălțimea trecutului.
