Ion Gruescu, primarul comunei Negomir câştigă luptă după luptă, în faţa exploatărilor miniere care afectează suprafaţa comunei, obţinând despăgubiri în instanţă pentru primărie şi reconstruirea de drumuri. Acesta are, însă şi o înfrângere, pentru că negociatorii de la Complexul Energetic Rovinari au renunţat la o extindere de haldă peste satul Bohorelu, fapt care-i determină să nu mai respecte protocoalele încheiate cu administraţia publică locală.
Gruescu e bucuros că a câştigat nouă din cele zece procese pe care le-a avut primăria cu mineritul, fapt care i-a adus în contul Primăriei frumoasa sumă de 10 miliarde de lei vechi, bani pe care-i va investi în întreţinerea drumurilor existente. De asemenea, DJ 674b Roşia- Jiu Negomir se deviază, pe banii Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia, pentru că drumul care exista a fost acoperit de lucrările miniere, de mai mulţi ani accesul pe ruta Rovinari făcându-se pe un drum industrial al Exploatării de Carieră Roşia.
Strămutaţi nestrămutaţi
Nemulţumirea lui Ion Gruescu este legată de satul Bohorelu, unde au mai rămas doar două familii nestrămutate, Hatără şi Cruceru: „Nu e normal, după ce toate familiile din sat au fost strămutate, pentru ca să poată să-şi extindă halda Complexul Energetic Rovinari, să se renunţe. Am înţeles că cei de la complex au întrerupt negocierile, care erau foarte înaintate, pentru că cele două familii au promis că merg la notariat într-o anumită zi să semneze actele de vânzare a proprietăţii, dar nu s-au dus. Le-au angajat membrii ai familiei, le-au făcut case, am înţeles că mai aveau ceva pretenţii, e păcat să se renunţe acum. Am înţeles că complexul a anunţat că va lua măsura modificării tehnologiei de lucru şi vor renunţa la extinderea haldei spre Negomir. În situaţia asta, nu e corect nici faţă de oamenii care au acceptat să se mute, nici faţă de administraţia publică locală. În condiţiile astea, minuta încheiată în 5 martie 1990 între localitate şi exploatarea minieră cade, iar Complexul Energetic Rovinari nu mai trebuie să îndeplinească condiţiile impuse în acea minută.”
Tensiuni telurice
Situaţia satului Bohorelu e importantă pentru comuna Negomir şi din alt punct de vedere. Acesta e aşezat pe o coastă şi se întinde pe un fund de vale, între drumul industrial care leagă Negomirul de Rovinari şi halda de steril, care a ajuns până lângă casa familiei Hatără. Dacă satul cu case părăsite ar fi acoperit de haldă, aşa cum era planul iniţial, atunci aceasta ar umple valea, ar nivela terenul şi ar ajunge la nivelul drumului, reuşindu-se, astfel, stabilizarea zonei, care, în prezent, este afectată de frecvente alunecări de teren datorate tensiunilor din sol create de greutatea haldei şi de golurile create în zonele excavate. Primarul speră, însă, că cei de la Complexul Energetic Rovinari vor reveni la gânduri mai bune şi vor relua negocierile. De asemenea, primarul încearcă să convingă şi cele familii să-şi mai reducă din pretenţii, pentru că riscă să nu mai primească nici o despăgubire şi să rămână să locuiască într-un sat pustiu, la picioarele unei halde.
Cele două familii din Bohorelu au refuzat să-şi prezinte un punct de vedere oficial. Din discuţiile purtate cu acestea, însă, am înţeles că la mijloc sunt nişte neînţelegeri între ele şi anumiţi angajaţi de la Complexul Energetic Rovinari şi că acesta ar fi motivul pentru care nici o parte nu vrea să cedeze, deşi, la un moment dat, părea că s-a bătut palma.
