Vara se apropie de amurg. Ici-colo, cireşii au rămas deja fără frunze. Toamna ne cam dă târcoale, coboară-n zbor frunze galbene prin crângurile de salcâm şi tei. Ne bucurăm încă de farmecul anotimpului şi ne întoarcem spre împărăţia munţilor cu dorinţa de a ajunge la Izvoarele Cernei, unul dintre cele mai puternice izbucuri de la noi din ţară. Ne prinde dimineaţa traversând râurile şi pădurile din nord-vestul Gorjului, părăsite vremelnic de darul sfânt al ploilor. Timidă-i Şuşiţa, a şi secat pe alocuri, nevăzut e Sohodolul, pitit sub gând de arini e Jaleşul, răvăşită-i Bistriţa, măreaţă-i Dumbrava Peştişanilor cu portalul de platani primenit la intrarea sub bolta verde şi răcoroasă a codrului, nehotărâtă – Tismana, adormită sub soare – Orlea, obosit şi trist – Motrul.
Facem primul popas la hidrocentrala Valea Mare, nu departe de confluenţa Motrului cu Scărişoara şi Mileanul, două izvoare cu debit sănătos ce se scurg în trupul râului născut în lumină, sub fruntea muntelui Frumosul. Aici, ne întâlnim cu specialiştii în hidotehnică şi aflăm multe adevăruri interesante despre civilizaţia apei şi a energiei electrice. Sunt şi alte aspecte pe care le reţinem în agendă, pentru viitoarele noastre apariţii editoriale.
Admirăm peisajul şi ne minunăm în faţa zidirilor luminii, protejate cu generozitate şi mărinimie de munţi straşnici, frumos împăduriţi. Cât de jos, adâncit între gleznele versanţilor, ni se arată lacul de acumulare, în care se oglindeşte albastrul clar de cer! Zvelt şi tăcut este trunchiul hidrocentralei, i se văd „solzii” ne-nveliţi de ape. Verde-i plaiul şi-s bulgări albi de nori peste semeţia munţilor. Şuşotesc pădurile, dar nu aduc ploile!
Zbor de păstrăv se-arcuieşte înspre malul lacului umbrit de creştetul culmilor înalte. Aerul crud şi răcoros ne izbeşte-n piept, nu mai vrem să părăsim acest tărâm. Ne încântă strălucirea şi fastuozitatea priveliştilor şi ne-ntristează tot mai mult neprietenia omului cu aceste inegalabile comori ale naturii.
Facem drum întors pe firul văii, în aval, străbătând pe rând satele Cloşani, Motru Sec, Orzeşti, Călugăreni, Padeş şi Apa Neagră şi ne îngrijorăm de mulţimea deşeurilor de tot felul ce poluează albia încă limpede a Motrului.
Lăsăm în vatra lor rarităţile din rezervaţia munţilor Piatra Cloşani, Câmpia Padeşului cu freamătul ei de istorie, trecem prin cochetul orăşel Baia-de-Aramă, şi călătorim în urcuş spre cetăţile de calcare ale munţilor, însoţind izvorul firav al Brebinei.
Străbatem sate de păstori ce se orânduiesc în trepte spre vârfuri de munte, trecem prin Brebina, Titerleşti, Bratilov, Mărăşeşti, Stăneşti, Obârşia Cloşani şi Godeanu. Admirăm de o parte şi de alta a şoselei zidurile de stâncă ce sprijină versanţii, gospodării împlinite şi trainice, culturi şi fâneţe, pâlcuri de nuci plini de rod, pătuiege şi căpiţe de fân căţărate pe trunchiuri de copaci, geometrii cu grădini şi livezi pe faţa plaiurilor, atâtea alte frumuseţi de nebănuit într-o respectată şi armonioasă convieţuire a omului cu natura.
Adăstăm câteva momente aproape de geana culmii îngândurate, la „Fântâna lui Vârzob”, tainică zămislire de gând şi inimă în suflet de izvor şi piatră, în amintirea celor doi copii ai familiei, pierduţi în iureş fatidic de destin. Ne reculegem şi ne potolim setea în răcoarea şuvoiului cristalin dăruit de miezul rece şi stâncos al muntelui, de efortul şi priceperea meşterului întemeitor.
Adunăm clipele dimineţii sub umbre de larice şi molid, urcăm apoi în poiana din Şaua Godeanu, foarte aproape de privirile solitare ale Munţilor Piatra lui Stan. Aici, avem cinstea să prânzim la iarbă verde, să ne destindem, să culegem afine şi să ne aruncăm ochii până spre cea mai îndepărtată frumuseţe a Carpaţilor pe care ne-o oferă deschiderea orizontului, până dincolo de vămile Văii Cernei – Munţii Godeanu şi, înceţoşate-n depărtări, câteva contururi de creastă ale Munţilor Retezat.
Coborâm uşor, printre coloane de fag şi desişuri de pin, printre conacele-curături, sălaşele de vară ale gorjenilor din Padeş şi ale mehedinţenilor din Obârşia Cloşani, coborâm printre stâne şi grădini admirabile, tot mai jos, spre fir de vale şi susur de ape. Dinspre culmi se scutură o pătură de nori şi ne bucurăm de o ploaie pasageră, dar confortabilă pentru echilibrul nostru termic.
Ajungem lângă albia râului vijelios şi neliniştit de altădată, ne aflăm foarte aproape de vuietul şi zbaterea vălătucilor de val înspumat în pereţii stâncilor prăbuşite-n unda Cernei. Aici, suntem vegheaţi doar de ochiul de vultur, de sălbăticie şi de pereţii netezi de versant pe care doar alpiniştii şi păsările pot să se prindă, până la întâlnirea cu linia cerului, unde abia zărim culori de flori de stâncă şi zbor de şoim călător.
Drumul urcă agale pe sub cupole de păduri semeţe, spre inimi de munţi şi înălţimi misterioase de cremene. Pătrundem adânc în sălbăticia peisajului şi ne oprim în luminişul din deschiderea Cheilor Corcoaia, unde râul, calcarul şi legenda vorbesc de retragerea pe firul văii a uriaşului balaur învins de Iovan Iorgovan undeva, în curmătura de piatră a Munţilor Şarba.
Nu se zăresc însă în ruperi de raze nici scânteieri de paloş, nu se aud deloc vaiete de durere şi nici descătuşări tenebroase ale munţilor! Râul Cerna curge lin şi tăcut printre pereţii stâncoşi ai munţilor. Doar scobitura din malul drept şi câteva încreţituri nedesluşite în piatră, presărate pe talpa concavă a presupusei urme a reptilei, te bagă la bănuieli. Locul capătă, prin cuvânt şi înfăţişare, dincolo de graiul timpului, o aură de poveste, cu irizări de limbaj legendar.
Suntem abia la jumătatea itinerarului nostru. Până la Izvoarele Cernei, mai sunt multe de învins, multe de văzut şi admirat!
Dincolo de toate acestea, sălbăticia şi unicitatea formelor naturale din peisaj, dar şi cele create de mintea şi braţul omului, cum este magnificul lac de acumulare de la Valea lui Iovan, te atrag mereu spre ele, spre a le cunoaşte şi a-ţi mulţumi dorul de ingenuitate, dorinţa de împlinire sufletească. Temei serios, pentru a reveni oricând în fabuloasa şi fascinanta Ţară a Cernei. Ţară de frumuseţi, ţară de împliniri, ţară de poveste, despre care vom mai vorbi şi în apariţiile viitoare ale ziarului nostru.
