După dezastrul de la Cariera Rovinari, sector Pinoasa, din cadrul Complexului Energetic Oltenia, în care cantități imense de pământ s-au prăbușit, răsturnând două utilaje de mari dimensiuni și îngropând alte două, puțini sunt cei care au curajul să vorbească. Un fost director din cadrul CEO spune, însă, lucrurilor pe nume, ceea ce făcea și când era angajat, fapt care l-a costat foarte mult. Iată, pentru început, doar câteva dintre declarațiile lui: „Comunicatul ăla al CEO l-am văzut și eu și pot să spun că e făcut ca la grădiniță, dând vina pe cauze naturale.” „Nu trebuie să ne ducem, ca vină, la un manipulant, ci trebuie să ne ducem la management.” „Dacă s-a cerut să se exploateze, deși se știa că nu sunt respectate condițiile de siguranță, unii pot intra și în pușcărie.” „Au făcut-o pentru că se temeau să nu fie dați afară, cum am fost dat eu, la un moment dat, pentru că nu am fost de acord să încalc legea, deși mi s-a cerut să facă asta.” „Depinde cu ce se ocupă responsabilii, unii poate-și petrec mai mult timpul, de exemplu, cu secretarele, cum știu un caz.” „Sunt obligați să facă verificările, dar nu știu în ce măsură or să și spună adevărul.” „Eu zic că reducerile de personal și de investiții au legătură cu această situație, mare minune că nu au murit oameni.” „După ce domnul Ciurel nu a mai fost director general, parcă a venit „Aia cu coasa” și s-a angajat și ea la CEO.”
Fostul director de resurse umane în Complexul Energetic Oltenia, inginerul Ion Răuț, este cel care ne-a dat aceste declarații. A lucrat în minerit din 1991, la Termocentrala Turceni a fost șeful corpului de control și director de resurse umane, iar în perioada 2012 – 2014, când erau 18600 de salariați la CEO, conducea Direcția de Resurse Umane la nivel de companie. În prezent, este pensionar și președinte fondator al Asociației Eurojob, care are ca obiectiv principal relațiile de muncă.
Reporter.: S-a produs la Pinoasa o mare alunecare de teren, cum spune CEO, care a înghițit utilaje de mari dimensiuni și o dă compania ca și cum n-ar fi nimeni de vină, ca și cum ar fi cauze naturale. Dumneavoastră ce perere aveți? N-o fi nimeni de vină?
Ion Răuț: Evenimentul ăsta nu s-a produs din cauza naturii sau ca urmare a unei greșeli tehnologice. Adică nu a fost o manevră greșită la momentul producerii evenimentului. Nu trebuie să ne ducem, ca vină, la un manipulant, ci trebuie să ne ducem la management. Acolo, oamenii responsabili sunt cei de la șeful de carieră în sus, mergând până la directorul general. Evenimentul nu ține de manipulant, nici măcar de șeful de sector. Au fost greșeli de monografie de lucru cu continuitate. Adică s-a greșit, posibil, de doi ani, de un an încoace. Pământul ăla s-a prăbușit peste niște utilaje care lucrau…
R.: CEO spune că nu lucrau de două săptămâni… și dau vina pe cauze naturale
I.R.: Puteau să nu lucreze de două luni. Chiar n-are relevanță. Comunicatul ăla al CEO l-am văzut și eu și pot să spun că e făcut ca la grădiniță, dând vina pe cauze naturale. Nu spun nimic în comunicat vizavi de context.Tipul ăla de comunicat puteau să-l dea și dacă ar fi alunecat un muncitor undeva prin mocirlă. Aici n-a fost cazul de accident. Elemente apriorice au existat, au fost observate, dar probabil nu s-a mai putut interveni, sau au fost ignorate așa, de-a lungul timpului, ca în povestea cu drobul de sare, sperându-se că nu se va întâmpla.
R.: Deci este vorba despre niște decizii care s-au luat, despre modul cum urma să se lucreze, de-a lungul timpului?
I.R.: Sigur că da. Acolo e geologie, e complexă treaba, sunt foarte multe meserii care se intersectează, pentru a ține cariera într-o formă de siguranță. Sigur că operează multe chestiuni pe care unii le-ar putea invoca. De exemplu că e nevoie de cărbune. Observați că piața de energie a fost favorabilă Complexului Energetic Oltenia, în ultima vreme, în tot contextul internațional, cu criză de energie, cu război la graniță, cu caniculă. CEO ar fi trebuit, acum, să folosească oportunitățile și să producă. Probabil că ei au încercat să producă, dar nu în condiții de sigurană, care să fi urmat unor investiții majore. E vorba de deshideri de cariere, de teren. Eu zic să așteptăm și concluziile unor rapoarte de specialitate. Sunt obligați să facă verificările, dar nu știu în ce măsură or să și spună adevărul.
R.: CEO a dat, deja, un verdict, la nici 24 de ore, prin comunicatul dat. Au spus că a fost o alunecare de teren, deci par să invoce cauze naturale.
I.R.: E un comunicat copilăresc, practic anulează orice opinie de specialitate. A, dacă ar fi fost, de exemplu, un cutremur, atunci puteai să spui că sunt cauze naturale. Eu zic și e opinia mea personală, că au alergat după cărbune și l-au luat de unde nu trebuia. Pentru că între treptele astea de excavare se lasă niște zone de siguranță și dacă ai încălcat, poate și cu un metru, să zicem, exagerez eu un pic în jos, acum, zona de siguranță, atunci toată construcția poate să se prăbușească. Trebuie să faci o oală, așa cum se spune, cu pereții configurați conform unei monografii de lucru. Sper să nu se constate, după o cercetare de specialitate, că nici hârtiile nu sunt în regulă, adică să permită de a fi încălcate limitele de siguranță stabilite de normative.
R.: Putem merge, deci, pe două ipoteze? Ori s-a decis ca proiectarea să nu respecte normativele, ori proiectarea a fost în regulă, dar cineva a decis să nu fie luată în considerare, pentru că e nevoie de cărbune?
I.R.: Da, dar eu aș cam exclude prima variantă, că au făcut monografia de lucru, în proiect, după nevoi. Ea trebuie făcută după normative. Însă, indiferent de ipoteze, repet, responsabilitatea este de la șeful de carieră în sus. Șeful de carieră face rapoarte operative și trebuie să informeze cel puțin la nivel de sucursală, dacă nu și mai sus, și să spună ce probleme au, cum sunt echipamentele, care e situația lucrărilor.
R.: Dacă șefului de carieră i s-ar fi cerut mai mult cărbune, putea să spună că nu scoate mai mult, pentru că există riscul ăsta?
I.R.: Da, poate să spună, nu pot exploata mai mult, pentru că nu am deschiderile suficiente, pentru că n-am siguranță, de asta spuneam că nu este un excavatorist sau un brigadier care ar fi responsabil de ce s-a întâmplat. Evaluarea mea este clară, că lucrurile sunt acumulate în timp. Informațiile vin din mai multe părți, șeful de carieră le cunoaște, dar nu are puterea să intervină, treaba lui e exploatarea. El poate, în schimb, să spună doar atât, suntem în nesiguranță, nu mergem mai departe. Dacă cineva de deasupra lui a zis „Dăi să meargă, că merge și așa, e nevoie de cărbune!”, probabil a continuat să exploateze.
R.: Deci șeful de carieră trebuia să spună: Nu continuăm exploatarea, mai mult decât ne permit condițiile de siguranță. Dar poate s-a temut pentru locul lui de muncă, pentru că nu face ce i se spune?
I.R.: Da, cam asta se poate întâmpla, să-și piardă locul de muncă. Eu îmi aduc aminte cele vreo 5 plecări ale mele cu totul, de la CEO au fost 4, pentru că n-am acceptat anumite chestiuni care nu erau în regulă. O dată am preferat să fiu dat afară de la CEO, decât să intru într-o chestiune pe care eu am apreciat-o că era nelegală. Cei din jurul meu încercau să mă convingă că e legală. Am dost director și la Direcția de pază, în perioada 2014-2016, și, la un moment dat, era vorba despre încheierea unui contract de pază de 2,5 milioane de euro. Dintre cele două firme participante la licitație, conform actelor, ar fi fost câștigătoare una din afara județului, iar toți colegii mei voiau să fie cealaltă, din județ. Mi s-a cerut să anulez licitația și, pe scurt, pentru că nu am fost de acord, mi s-a desființat postul. Prin comparație, șeful de cartieră ar fi trebuit să facă ceva cam la fel.
R.: Poate risca să-și piardă și el postul și de asta n-a făcut-o.
I.R.: Da, dar acum poate intra și în pușcărie. Pleci de la consecințe, stabilești că există niște pagube și dacă stabilești că există o legătură de cauzalitate între pagube și o anumită faptă, făcută de X sau de Y, adică o decizie luată incorect, în cunoștință de cauză, nu mai este caz decât de pușcărie, pedeapsa fiind corelată cu prejudiciul. Bine, se poate invoca faptul că nu s-a știut ce se poate întâmpla, ca să se spună că a fost neglijență în serviciu, nu abuz, dar eu refuz să cred că nu se știa care sunt riscurile și faptul că nu se exploatează în siguranță. Se poate considera abuz și pentru cine aplică fără să respecte normativele și pentru cine spune „las’ că merge și așa, dăi înainte!”. Chiar și dacă se spune că a fost neglijență, e în formă continuată.
R.: Dar e greu de crezut că nu s-a știut ce se poate întâmpla și că nu s-au respectat normativele, dacă nu s-au respectat pașii obligatorii pentru o exploatare în siguranță.
I.R.: Dumneavoastră mergeți pe logică, dar eu stau și mă gândesc ce fac responsabilii ăștia, de când vin dimineața la lucru și până pleacă, dacă-i interesează cum funcționează activitatea, sau mai au pe acolo o secretară… Eu cunosc un șef de carieră care a iești la pensie, ce nu a avut așa evenimente, pentru că era un bun meseriaș și se interesa, din când în când, cum merge cariera, dar el își petrecea, din 8 ore de muncă, vreo 6 doar cu secretara…
R.: Au mai fost asemenea situații, de dezastre similare?
I.R.: S-a mai întâmplat la Jilț, cam după 2017, dar nu au fost răsturnate echipamentele. A fost colmatată o linie de benzi, a fost băgat în noroi „până la genunchi” un excavator cu rotor, de exploatare, iar genunchii unui excavator sunt foarte sus, adică tot marșul excavatorului a fost îngropat… E important că acum n-au murit oameni. Au fost mereu accidente, de toate felurile, mai ales după perioada când a fost director general domnul Ciurel, căruia nu-i port pică, deși am avut amândoi măcar un conflict. A fost singurul director adevărat, căruia îi păsa. Au fost cele mai puține accidente de muncă în acea perioadă. După ce domnul Ciurel nu a mai fost director general, adică din 2016, parcă a venit „Aia cu coasa” și s-a angajat și ea la CEO. Au fost și câte 25 de morți pe an.
R.: Care considerați că sunt cauzele pentru care CEO nu e pregătit să exploateze cărbune, când e cerere mare de energie? Pentru că e cărbune, se spune că rezerva e de 50 de ani.
I.R.: Rezerva e de 50 de ani, dar e sub foarte mult pământ. E și situația asta de politică de energia pe cărbune, care a generat instabilitate și foarte mulți oameni, despre care eu știu că sunt profesioniști, sunt dezamăgiți, își numără, ca-n armată, zilele până ies la pensie. Plus de asta, nu mai există predicție în exploatare, iar ca să ajungi să scoți o tonă de cărbune trebuie să muncești 4-5 ani pe deasupra ei. Trebuie să achiziționezi terenuri, să pregătești și să excavezi, iar ca să ajungi la un strat de cărbune trebuie să excavezi mult mai larg decât unde excavezi fășia de cărbune, tocmai ca să nu se prăbușească pământul.
R.: Pot fi reducerea personalului și lipsa de investiții cauze pentru care nu s-au mai respectat pașii necesari pentru punerea în siguranță a carierei și să nu apară aceste prăbușiri de teren, sau alunecări, dar care nu sunt de la Dumnezeu?
I.R.: Eu consider că reducerile de personal și de investiții au legătură cu această situație. Mare minune că nu au murit oameni. Nimeni nu se mai aștepta la o revigorare a cererii de cărbune și sper, măcar evenimentul ăsta, care din fericire n-a avut pierderi de vieți omenești, să le dea de gândit și să nu facă un mod de lucru din nerespectarea normativelor. Lipsa resurselor financiare și umane pot duce, din păcate, în mod cert, la evenimente de genul acesta și chiar la altele mult mai grave.
