Pariul pe un cal mort

Ilie Bolojan, omul politic ”providențial” venit să salveze Bucureștiul corupt și înapoiat la toate capitolele, a intrat într-un top mai puțin onorant, acela al premierilor cu cele mai multe voturi împotrivă la o moțiune de cenzură. Dacă liberalii ar fi participat la vot, înfrângerea ar fi fost și mai categorică pentru că orădeanul nu i-a impresionat nici pe apropiații lui cu prestație politică și administrativă. Moțiunea a fost un act politic democratic care l-a lăsat pe liderul liberal fără posibilitatea de a-și onora anumite ”obligații” externe, asta dacă luăm în seamă scandalul vinderii acțiunilor companiilor naționale de stat, subiect dezbătut în ultimele zile.
Pentru că știa de câteva zile că va pierde conducerea Guvernului, Ilie Bolojan s-a pregătit exemplar cu un discurs foarte bun, în comparație cu declarațiile sale anterioare. Pentru apropiații lui a apărut și ”legendarea” pentru mobilizare- Bolojan se pregătește pentru Prezidențiale. Cum toată presa de o anumită culoare a preluat această aiureală, pe nemestecate, nu ne rămâne decât să credem că premierului demis chiar i-a plăcut la Cotroceni când a fost interimar. Doar că e greu de crezut că politicianul amintit mai poate ajunge într-o poziție atât de înaltă fără suportul electoral direct și nu conjuctural, cum a fost în acest an, și aici ne putem gândi ce s-a întâmplat în cazul Crin Antonescu, care nu a mai prins Cotroceniul după mandatul scurt de la suspendarea lui Traian Băsescu.
Înțelepciunea românească are cel puțin două ziceri care se potrivesc în situația actuală a lui Bolojan, mai întâi că ”mortul de la groapă nu se mai întoarce”, adică demiterea din fruntea Guvernului marchează începutul decăderii și nu ascensiunea pentru un nou proiect. Dacă luăm de bună istoria politică a ultimilor 36 de ani, fostul primar de la Oradea nu are cum să se mențină în prim-plan atâta timp, decât cu ajutor mai mult sau mai puțin transparent. Vor avea grijă să nu revină nici adversarii săi politici, nici ”realizările” unui mandat de premier ratat care i-a adus supranumele de ILIE SĂRĂCIE. Românii nu uită chiar tot ce au îndurat și e greu de crezut că ardeleanul ar mai putea reveni la nivel înalt.
Ne este livrată în aceste zile povestea unui premier reformist, pro-european, decis să facă curățenie în companiile de stat, în sectorul energetic, în administrația centrală și locală. Basmul despre Bolojan nu prea are lucruri comune cu adevărul, singurele ”reforme” realizate au fost tăierile de venituri și cheltuieli, creșterea taxelor și impozitelor și băgarea țării în recesiune. În discursul susținut în Parlament la dezbaterea moțiunii, premierul reproșa PSD că membrii acestuia au fost în Guvern când s-au luat măsurile nepopulare și puteau să le împiedice, lucru absolut corect până la punctul unde și PNL-ul putea să semnaleze prin vocea premierului că reformele sunt blocate de PSD și de aceea mergem în direcția greșită.
Cum nu s-a întâmplat, rezultă că adevărul circulă cu capul spart, iar românii pot răsufla ușurați că au scăpat de reformator. Du-te, nea Ilie!