Performanțele învățământului românesc sunt tot mai rare în ultimii ani iar atunci când ele se produc sunt doar rodul muncii celor implicați. Sistemul educațional românesc este tot mai ineficient de la un an la altul, șansă reală de reușită având doar tinerii din familii cu dare de mână. Altădată un izvor nesecat de resurse umane, ”de la țară vin și domnii” cum spunea cântecul, ruralul este tot mai vitregit în ceea ce privește promovarea tinerilor. Nu am alocat niciodată după 1989 banii necesari școlii dar am așteptat în toți acești ani ca școala să ne scoată la liman. Am avut fiecare ministru cu reforma lui și tot atâtea eșecuri răsunătoare unde nu doar banii ne-au lipsit, e greu să te crezi Spiru Haret și tu să nu găsești nici diploma de Bacalaureat.
Cel mai răsunător insucces statal din ultimii ani a fost proiectul ”România Educată”, o însăilare de vorbe și lipsă de resurse. Ne-a salvat Europa cu finanțarea prin PNRR și toată lumea începuse să spere că lucrurile pot fi salvate iar prin dotările fără precedent, inclusiv cu o salarizare mai bună, școala românească ajungea în secolul XXI. Doar că lucrurile s-au năruit rapid când guvernanții au constatat că nu au bani la buget și este musai să-i ia de la învățământ. Cum nu ducem lucrurile până la cap, la bâlbele sistemului de învățământ adăugăm guvernarea proastă, în aceste zile mai batem un cui în cosciugul Educației.
În Educație au fost totdeauna bani dar nu de puține ori aceștia au fost cheltuiți aiurea. Să mai amintim de școlile reabilitate și închise, de terenurile de sport în pantă sau de sălile de sport școlare construite la kilometrii de școli? Doar că acolo unde au fost totdeauna foarte necesari, banii sau buna guvernare au lipsit mai mereu. Dintre hibele de sistem o să amintesc la întâmplare două. Una dintre acestea se referă la faptul că nu avem consilieri școlari suficienți nici după angajările de anul trecut. A doua, deși se știe că o parte dintre cadrele didactice nu dețin competențe digitale decât pe hârtie, România cheltuie aiurea zeci de milioane de euro pe cursuri online gen ”Pedagogie digitală”. Pe hârtie totul va arăta bine, dar școlile au dificultăți majore cu tablele inteligente și folosirea unui scanner. Doar în această primăvară zeci de mii de profesori s-au format ONLINE, cu multe ore pe zi după alte multe ore de școală, simulări, examene, alte sarcini-cu mult peste 40 de ore anunțate de ministrul Educației, dar mă tem că eficiența va fi redusă. La armatele de personal administrativ implicate în proiecte europene și salarizate ca atare, cel puțin până acum, să nu fi găsit oameni să ajungă în școli sau, de ce nu, un week-end productiv în afara orelor de școală? De fapt cui să-i pese, ducem cu noi o sfântă lâncezeală de mulți ani.
Ministrul Daniel David părea cu o jumătate de an în urmă o speranță pentru Educație și Cercetare. Doar că la noi entuziasmul scade repede, cum va reuși acesta să facă reformă cu bani tăiați de la salarii și burse, reduceri de personal și ce va mai urma? E o luptă cu morile de vânt iar în Educație fiecare an ratat corespunde unei generații. Așa că după ce am depășit milionul de tineri români născuți în afara granițelor, cu o instrucție mai mult sau mai puțin reușită, 2-3 milioane de tineri rămași în țară sunt victimele tăierilor financiare pentru echilibrarea bugetului. Scriem aceste rânduri cu speranța că nu e totul pierdut iar studenții și elevii ieșiți în stradă ne arată că nu ne înșelăm!
