Se poate spune, dacă avem în vedere modelul european, că viața politică abia acum intră în normal în România. Ca să fiu și mai exact, partidele istorice-mai avem la un nivel relevant PSD și PNL-au ajuns la procente între 10-20% care nu le mai permite să facă parte decât din coaliții de guvernare. Practic puterea liderilor politici este una nesemnificativă dar membrii acestor partide rămân pentru că își conservă privilegiile. Cel puțin aceasta este realitatea acum când USR, până la transformarea sau nu într-un partid prezidențial, își plasează oamenii în toate pozițiile vitale la care în alte vremuri ar fi putut doar să viseze.
Revenind la situația partidelor tradiționale, acestea ar putea face implozie la părăsirea guvernării sau în urma unor lupte intestine. Nu mai avem de ani buni social-democrați sau liberali autentici, avem politicieni care își dispută ”ciolanul” și pentru asta stau la masă cu USR-ul sau se vor alia cu AUR dacă Bruxellesul le-o va cere la un anumit moment. După modelul Ursula și aliaților ei, contează Puterea și pe cine albesc sau înnegresc ei, ideologiile au dispărut iar pentru societatea de consum merge orice. S-ar putea ca valul suveranist din Europa să fie ultima încercare de a ne păstra drepturile democratice, în câțiva am putea afla înainte de alegeri că putem vota doar partidele-state, așa cum România a mai făcut-o în perioada comunistă. Fără ajustări și clarificări, proiectul europen nu poate susținut la infinit de oamenii care încă nu au fost spălați pe creier.
Pentru o vreme, de la Paris la Chișinău și de la Berlin la București, Varșovia și Kiev, discursul antirusesc ține și are și argumentul istoric. Mai mult, e mai clar ca niciodată că un război NATO-Rusia nu poate avea câștigători în contextul arsenalului nuclear în joc. Dacă Putin se va încăpățâna să trăiască măcar la media UE, poate vom prinde clipele când se va trăi mai bine în Rusia și Belarus, într-o Europă care dă semne de dezorientare de pe acum. De fapt, Franța, Spania, Germania și alte ținte ale imigrației, încep să se trezească într-o situație tot mai deteriorată de la o zi la alta. Când francezii vor ajunge la nivelul de trai al românilor sau bulgarilor, adică încă stau bine, doar de Bolojan mai depinde ca decalajul să rămână mare, va fi ultima suflare a actualei Republici Franceze a lui Macron, de exemplu.
Revenind în România, perioada următoare ne va aduce noutăți mari pe eșichierul politic. Și PSD-ul și PNL-ul vor suferi fracturi majore care vor da naștere la noi partide. La PSD congresul nu va limpezi apele, Grindeanu sau Corlățean nu sunt ce trebuie, iar o parte din acest partid va încerca să se salveze într-un nou proiect politic după previzibila victorie a timișoreanului. La PNL, corupt de multă vreme de implanturi populiste, există proiectul mortal al unificării cu USR. România tăcută este însă mare iar diaspora pare mai greu de manipulat de data aceasta, un partid de tip AUR cu o garnitură de politicieni noi poate că este tot ce ne lipsea.
Cu toate că politica are parte de un interes redus între alegeri, fragilitatea Puterii și susținerea populară a Opoziției face lucrurile mult mai interesante.
