Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Studiu comparativ: Cheile Olteţului și Cheile Galbenului (I)

Studiu comparativ: Cheile Olteţului și Cheile Galbenului (I)

Submitted by on 15 December 2010articol citit de 4,245 ori | 2 Comments
Ne aflăm în extremitatea nord-estică a judeţului Gorj, în raza localităţilor Polovragi şi Baia de Fier. Deşi sunt săpate în aceeaşi bandă de calcare, de vârstă jurasic superior-cretacic inferior, Cheile Olteţului şi Peştera Polovragi au un aspect total diferit faţă de Cheile Galbenului şi Peştera Muierilor de la Baia de Fier.
Muzeul Judetean Gorj protejează din punct de vedere stiintific patrimoniul natural al judetului

Muzeul Judetean Gorj protejează din punct de vedere stiintific patrimoniul natural al judetului

Banda de calcare masive, compacte, de culoare cenuşie până la albă şi numai sporadic negricioasă, a constituit de-a lungul mileniilor roca dizolvabilă, carstificabilă, din zona la care ne referim. Masivul calcaros are o lungime de 12 km. şi străbate sudul munţilor Parâng şi Căpăţânii. Lăţimea stratului de calcare, de aproximativ 2 km., în linie dreaptă, corespunde cu lungimea Cheilor Olteţului, în linie ondulată, aferentă drumului forestier care „urmăreşte” cursul râului Olteţ.

Cheile pitoreşti ale Olteţului, cu o deschidere foarte îngustă şi pereţi verticali, înalţi de circa 350 metri, s-au format pe o zonă de fractură din aceste calcare. Responsabilă de grandioasa lucrare este în primul rând apa. Oamenii au numit-o Olteţ, deoarece, după ce-şi culege apele din amonte, atât din Parâng cât şi din Căpăţânii, sapă cheile şi se varsă în Olt, la nord de localitatea Drăgăneşti-Olt. Fisurile din masa calcarelor, pe traseul Văii Olteţului, cu direcţia N-S şi căderi verticale, reprezintă veritabile plane de forfecare. La bază, în abisul celor 20 de metri de la nivelul drumului forestier până la actualul talveg al Olteţului, distanţa dintre cei doi străjeri este de doar câteva zeci de centimetri. Atunci când fac măsurători, speologii se sprijină cu un picior pe Parâng şi cu unul pe Căpăţânii. Fiind unele dintre cele mai abrupte chei din Europa, cei doi versanţi au primit nume diferite, râul Olteţ despărţind astfel în Meridionali, Muntele Parâng de Muntele Căpăţânii.
De cealaltă parte, adică 5 km. vest de râul Olteţ (distanţă măsurată pe lungimea benzii de calcare), Cheile Galbenului sunt atât de largi încât se ajunge la poarta Peşterii Muierilor cu maşini mari, pe o şosea asfaltată. Aşadar, pârâul Galbenul, cu debit mai mic decât al râului Olteţ, a reuşit, similar, să despartă doar două blocuri din acelaşi masiv Parâng. Versanţii, larg distanţaţi, permit observarea clară a nivelelor de eroziune şi a numeroaselor guri de peşteră. Dintre acestea, cel mai important meandru fosil – Peştera Muierilor, situat în versantul drept, la circa 45 metri deasupra talvegului pârâului Galbenul, va face obiectul unui studiu viitor.
Materia primă
Rocile carstificabile: calcar, dolomit, sare şi ghips ocupă 2% din suprafaţa României. Dintre acestea, 1,94% sunt calcare şi dolomite de vârste geologice diferite, majoritatea aparţinând perioadelor jurasic şi cretacic(aprox. 100 mil. ani). În banda de calcare din sudul munţilor Parâng şi Căpăţânii, au fost descoperite forme de tintinide (protozoare ciliate), care indică vârsta jurasic superior-cretacic inferior, similară cu a celorlalte calcare de pe rama sudică a Carpaţilor Meridionali.
Aşadar, cheile şi peşterile aferente lor „comunică” între ele, eventual, pe lungimea benzii de calcare din sudul Meridionalilor şi nicidecum transversal, între regiunile istorice, deoarece grosimea stratului carstificabil nu depăşeşte 2 km. Credinţele conform cărora strămoşii noştri ajungeau din Ţara Românească în Transilvania, prin Peştera Polovragi, de exemplu, nu au relevanţă. Deplasările pe porţiuni întinse se realizau pe drumurile de plai, pe culmile munţilor, cu atât mai mult cu cât ştim deja că drumurile forestiere aferente cheilor s-au construit recent. La aspectul actual al cheilor, mai ales după al doilea război mondial, a contribuit decisiv omul, prin scobirea rădăcinii calcaroase a munţilor.
Geneza
La finele Pliocenului-începutul Cuaternarului, are loc o puternică schimbare în aspectul geografic vechi al pământului românesc: toate regiunile Carpatice se ridică în bloc cu peste 1000 de metri, antrenând oarecum în mişcarea lor de înălţare şi câmpiile, iar întru echilibru, formând tot atunci şi depresiunile. Aşadar, vârsta peşterilor este ulterioară nu numai vârstei calcarelor (care sunt cele mai vechi în cazul pe care-l descriem aici), dar şi vârstei Carpaţilor actuali. Acest lucru este uşor de observat la intrarea aval a Peşterii Polovragi. Deşi în anii ’60, odată cu construirea drumului forestier, s-a realizat şi o spărtură în dreptul grotei, aceasta s-a făcut la o oarecare distanţă, pentru siguranţă probabil, încât a rămas drept mărturie de studiu şi vărsarea naturală tip cascadă. Este evidentă direcţia curgerii apei atât în ultima porţiune a peşterii (galeria turistică), după înclinarea „draperiilor laterale” din Sala Draperiilor, cât şi urma curgerii în chei, de sus în jos, pe un pat de nisip şi pietriş aşternut pe blocul calcaros, cu „cădere liberă” prin jgheabul ce duce înspre actuala albie a Olteţului.
Dacă în Cheile Galbenului studiem coloana litologică a zonei datorită nivelelor vizibile de eroziune, în Cheile Olteţului, coroborate cu cei 10350 de metri de galerii subterane cu comunicare între ele, studiem istoria „recentă”, mai exact, geomorfologia locului cu un pas înainte de apariţia omului. În ciuda faptului că în Peştera Muierilor s-au descoperit importante mărturii ale omului preistoric, iar zona Polovragi este „legată” mai ales de dacii din perioada Burebista, totuşi, în Cheile Olteţului sunt concentrate cele mai multe „trasee” uşor vizibile şi /sau uşor de imaginat despre evoluţia geologică şi cea umană.
Concluzii
Ca de obicei, suntem nevoiţi să facem o pauză între seriale, oprindu-ne deocamdată la episodul geologic. Ca o provocare, temele următoare, pe aceeaşi poziţionare, se referă la aspectele: carstic, faunistic, preistoric, dacic, turistic. Litologie, stratigrafie, tectonică, etc., sau, într-un cuvânt geologie, sunt termeni greoi sau poate chiar noţiuni fade… Am totuşi o propunere: n-aţi dori să studiem coloana litologică, logic şi concret?
La faţa locului, la poarta Peşterii Polovragi, începând cu luna martie 2011, avem multe de descifrat împreună. Există şi legende care au în esenţă un sâmbure de adevăr… Vă aştept!

2 Comments »