Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Gorjul » Fluturaşul de stâncă, o pasăre rară din Cheile Sohodolului

Fluturaşul de stâncă, o pasăre rară din Cheile Sohodolului

Submitted by on 6 April 2011articol citit de 6,762 ori | One Comment

România a jinduită de străini, pentru că găzduieşte cea mai importantă rezervaţie de stuf din lume, în Delta Dunării, cele mai întinse şi mai bine conservate păduri virgine din Europa temperată şi deţine jumătate din efectivele de carnivore mari ale continentului (urs, lup, râs şi pisică sălbatică). Iar Gorjul găzduieşte, de exemplu în Cheile Sohodolului, ce mai mare biodiversitate din România, pe lângă peisajul unic creat de formaţiunile carstice. Iar ca şi curiozitate, aici cuibăreşte fluturaşul de stâncă, o pasăre rară, superb colorată, care face parte, la nivelul Uniunii Europene, dintre speciile prioritare.

Puţini gorjeni ştiu că în cavităţile din pereţii de calcar ai Cheilor Sohodolului trăieşte fluturaşul de stâncă, pasăre rară cu un penaj multicolor, care explică denumirea speciei

Puţini gorjeni ştiu că în cavităţile din pereţii de calcar ai Cheilor Sohodolului trăieşte fluturaşul de stâncă, pasăre rară cu un penaj multicolor, care explică denumirea speciei

Fluturaşul de stâncă, Tichodroma muraria, este o specie rară, prezentă local în munţi. Are un aspect specific inconfundabil, cu cioc subţire, lung şi curbat, coloritul penajului fiind gri în partea de sus, în timp ce în partea de jos este negru vara şi gri deschis iarna. Forma şi coloritul aripilor sunt foarte izbitoare, late şi rotunjite, cu benzi roşii şi puncte albe, la fel ca şi cele 4-5 ouă pe care le face într-un an, acestea fiind roşii cu picăţele albe. Alături de fluturaşul de stâncă,ce îşi are habitatul în punctul Nări pe Cheile Sohodolului, cuiburile fiind construite în cavităţile calcaroase din pereţii cheilor, trăieşte lăstunul de stâncă, specie proiritară, de asemenea, ambele fiind protejate. Lăstunul de stâncă, ptyonoprogne rupestris, cuibăreşte local în colonii, în sudul Europei, în regiuni montane şi pe ţărmuri stâncoase. Cuibul este construit pe stânci. Mai mare şi mai masiv decât lăstunul de mal, are aripi mai late, iar coada mai puţin scobită. Zborul lui este mai agitat, agil şi acrobatic decât al celorlalte rândunele. Atunci când se răsuceşte în zbor, coada este desfăcută, devenind, astfel, vizibile petele albe, caracteristice.
Cele două păsări sunt deranjate de zgomot, turiştii gălăgioşi care vin pe Cheile Sohodolului bulversându-le viaţa.  Agenţia de Protecţie a Mediului Gorj, are, însă, în plan, împreună cu alţi doi parteneri, implementarea unui proiect amplu, cu fonduri europene, ce se va întinde pe teritoriul Gorjului şi al Mehedinţiului şi care are în atenţie şi soarta celor două păsări din Cheile Sohodolului, după cum ne-a declarat Elisabeta Juveloiu, director APM Gorj: „Proiectul a trecut de toate fazele importante de evaluare şi am toate motivele să cred că în curând vom semna cererea de finanţare. Una dintre activităţile acestui proiect, care va dura 5 ani şi are în vedere multiple îmbunătăţiri în ceea ce priveşte atât mediul cât şi infrastructura tradiţională şi turistică, este înfiinţarea în Cheile Sohodolului a unui amfiteatru din lemn şi piatră, chiar aici, la Nări, unde avem cele două habitate proirotare ale Fluturaşului de stâncă şi Lăstunului de stâncă. Cei care vin aici vor putea face acţiuni de conştientizare a importanţei protejării mediului înconjurător şi vor avea lunete cu ajutorul cărora, în linişte, vor putea observa cele două păsări, în habitatul lor.”

Cheile Sohodolului se află printre zonele cu cea mai mare biodiversitate din Europa

Cheile Sohodolului se află printre zonele cu cea mai mare biodiversitate din Europa

Ţara viperei şi a scorpionului
De o parte şi de alta, pereţii de calcar ai cheilor, de înălţimi variabile, între 10 şi 60 de m, găzduiesc o bogată floră şi faună, multe dintre specii şi habitate fiind protejate la nivel naţional şi european. Din cauza influenţelor mediteraneene şi a zonei calcaroase, aici trăiesc vipera cu corn, şarpe veninos care produce moartea omului, dar care nu atacă dacă nu este provocat şi scorpionul de Carpaţi, de asemenea veninos, dar care este mult mai mic decât fratelel lui de deşert. De asemenea, în Rezervaţia naturală Cheile Sohodolului există toate speciile de animale din ţară, iar în întreaga Românie jumătate din efectivele de carnivore mari: urs, lup, râs şi pisică sălbatică. Dacă în alte ţări ele sunt puse sub protecţie, la noi încă se pot elibera autorizaţii de vânătoare la aceste specii, fapt care atrage vânători din întreaga lume. Poate şi pentru faptul că România deţine recordul mondial la capră sălbatică şi are cele mai întinse păduri virgine şi  mai bine conservate din Europa temperată.
Un paradis natural
Situată la poalele Munţilor Vâlcan, la 15 km de municipiul Târgu Jiu, oraş reşedinţă al judeţului Gorj, Rezervaţia Naturală Cheile Sohodolului  se întinde pe 12 km lungime, incluzând Cheile Pătrunsa şi Cheile Bulzuri. Ea cuprinde întreaga fâşie calcaroasă tăiată de apa Sohodolului, din amonte de luncile Contului şi până în apropierea marginii de nord a satului Runcu. Cheile se întrerup doar pe mici porţiuni, în două locuri, din cauza unor porţiuni de roci necalcaroase.
Cheile Sohodoului sunt alcătuite din calcare cretacice, care au favorizat fenomenul de carstificare, ce reprezintă nota specifică a acestui peisaj, dominat de platforma de eroziune Gornoviţa, cu cele trei nivele ale sale. Valea Sohodolului, una dintre cele mai importante văi din Munţii Vâlcan, se individualizează ca o unitate cu altitudine şi masivitate mai mici decât unităţile muntoase Godeanu, Retezat şi Parâng, dar mai ridicată decât a munţilor Mehedinţi. Râul Sohodol izvorăşte de sub Vârful Şigleul Mare, care are altitudinea de 1682 de metri, iar bazinul său hidrografic este situat în versantul sudic al Munţilor Vîlcan. Aspectul deosebit de pitoresc al văii este dat de versanţii abrupţi şi bine împăduriţi, după care taie chei în zonele calcaroase. Lungimea râului este de 19.992 de m, iar din totalul lungimii, două treimi traversează zone carstice. Cuvântul Sohodol se poate traduce ca Valea Seacă, pentru că cea mai mare curiozitate a Sohodolului este aceea că  are două albii, una superioară şi alta inferioară, cea din urmă fiind săpată, ca un tunel, prin calcar. Aşa că vara, când e secetă, râul dispare în chei din albia vizibilă, trecând pe sub ea şi iese din nou la suprafaţă în aval, în comuna Arcani.

Cel mai mare aven din România
În bazinul Râului Sohodol s-au inventariat, conform lucrării „Catalogul sistematic al peşterilor din România” un număr de 120 de cavităţi importante. Pe versantul stâng, între Valea Sohodolului şi Valea Bâltei există cea mai mare densitate de avene din România. Este vorba despre peşteri verticale, ce ajung aici la adâncimi de la 3 până la 120 de m. Dintre acestea, Avenul din Cracul Scurt, aflat în Muntele Pleşa are – 90 m cădere verticală şi un diametru de 20- 25 m, fiind avenul cu cea mai mare cădere liberă din România.  Cele mai spectaculoase formaţiuni carstice sunt Nărine, săpate de apa Râului în piciorul muntelui  şi inelul, aflat pe vârful versantului stâng, deasupra Nărilor.