Născut în Caracal la data de 14 decembrie 1862, Ştefan Dobruneanu, a fost cel de-al treilea fiu al familiei de proprietari Dobruneanu Şt. Nicolae şi Zinca zisă şi Zoe, tatăl fiind fiul lui Ştefan Dobruneanu, mare proprietar de terenuri în fostul judeţ Romanaţi, numele acestora venind de la localitatea Dobrun unde familia deţinea proprietăţi, acesta din urmă fiind şi ctitor în anul 1846 al bisericii din localitate. Cariera lui a fost însă legată de județul Gorj.
Continuăm în acest număr să redăm conținutul testamentului lui Ștefan Dobruneanu întocmit de acesta la Constanța, imediat după decesul soției.După o chibzuită gândire alege ca fabuloasa sa avere strânsă şi dobândită de-a lungul timpului să o lase pentru scopuri caritabile.
”e) Va aşeza cât se poate de artistic în capela de la cimitir toate busturile, tablourile şi fotografiile, reprezentând pe iubita mea soţie Caterina, copilul nostru Stiva şi pe mine, aflate în casa mea.
f) Va servi mamei mele Zoe Dobruneanu din Caracal la domiciliul său strada Libertăţii o pensiune viageră de una mie opt sute lei anual, plătibilă în total la începutul fiecărui an de la deschiderea succesiunii – cu precădere.
g) Va libera fratelui meu Iancu Dobruneanu domiciliat în Caracal strada Libertăţii: toată mobila şi obiectele de orice natură, aflate în vestibul, salonul meu şi sala de mâncare, împreună cu serviciile de masă în argint, cristal, porţelan şi orice alte obiecte, afară de cele mai jos legate.
h) Va libera fratelui meu Mihail Dobruneanu domiciliat tot în Caracal strada Libertăţii toată mobila şi obiectele aflate în camera de culcare şi birou, afară de bibliotecă, cărţi, tablouri şi fotografiile mele, ale copilului şi soţiei mele.
i) Va libera Tribunalului Gorj biblioteca cu toate cărţile ce conţine, cum şi orice alte cărţi, jurnale sau publicaţii aflate în casă, după ce se va dresa un inventar de toate acestea. În acest scop, legatarul meu universal va pune la dispoziţia Preşedintelui Tribunalului o sumă suficientă pentru a cumpăra o bibliotecă pe al cărei frontispiciu se va incrusta *Biblioteca S. N. Dobruneanu*.
j) Va îngriji ca să fie în bună stare capela, cavoul, grădina şi fântâna – monument. Va completa cu data anului inscripţia de la monumentul meu. Va face câte un parastas în fiecare an, timp de zece ani.
k) Va plăti îngrijitorului de la cimitir pentru a îngriji de monument, a arde candela şi întreţine în bună stare grădina de la capelă câte una sută lei anual în timp de zece ani de la deschiderea succesiunii.
2) În caz când Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice nu va accepta acest legat, institui legatar universal cu toate obligaţiunile mai sus impuse Ministerului Cultelor pe Primăria oraşului T-Jiu, care în loc de şcoală va clădi tot în termenul mai sus arătat un spital care va purta pe frontispiciu inscripţia *Spitalul S. N. Dobruneanu*.
Dacă la încetarea mea din viaţă primăria ar avea deja construit un local al său propriu de spital, atunci va mai adăuga un pavilion, care împreună cu cel existent vor purta pe frontispiciul inscripţia *Spitalul S. N. Dobruneanu*.
Toate îndatoririle mai sus specificate de la litera a până la k inclusiv vor fi în sarcina primăriei dacă va accepta legatul.
3) În caz că nici Primăria oraşului T. Jiu nu va accepta acest legat atunci institui legatar universal cu toate obligaţiunile arătate în prezentul testament pe Academia Română din Bucureşti, care în loc de şcoală sau spital va construi cu venitul numerarului ce se va găsi, premii pentru cele mai bune scrieri ce se vor prezenta asupra agriculturii practice, iar fondul va rămâne consemnat totdeauna fără a se putea ridica de la casa de depuneri şi consemnaţiuni din Bucureşti.
4) Neîndeplinirea obligaţiunilor impuse prin prezentul act de un legatar, atrage nulitatea legatului şi atribuirea lui celuilalt legatar prevăzut în acest testament – în ordinea mai sus arătată.”
Vizibil pătruns de un sentiment nobil şi afectat de pierderea fiului precum şi a soţiei, avocatul Ştefan Dobruneanu nu-şi mai găseşte liniştea sufletească şi vrea ca pentru eternitate, cel puţin în oraşul care l-a adoptat, Târgu Jiu, să rămână în memoria acestuia ca un mare patriot, astfel încât la data de 22 iunie 1906, acesta îşi schimbă testamentul încheiat cu un an mai înainte şi lasă ca legatar universal în primul rând pe Primăria oraşului Târgu Jiu urmată în caz de neacceptare de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice iar în cuprinsul testamentului menţionează aproximativ aceleaşi îndatoriri la fel ca şi în primul testament întocmit. (Va urma)
Daniel Cismașu