În biblioteca Serviciului Județean Gorj al Arhivelor Naționale am identificat o publicație deosebită a lui I. Moisil, profesor și director al Gimnaziului Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu, intitulată „REPERTORIU BOTANIC ȘI CONSILII DE PREPARARE A PLANTELOR PENTRU HERBARIU”. Deși arată mai mult ca o broșură a zilelor noastre, publicația a văzut lumina tiparului în anul 1905 în Târgu Jiu la Editura Librăriei și Tipografia N. D. Miloșescu – furnizorul Curții Regale, ca un îndrumător pentru tineri la întocmirea unui ierbar.
„Am luat la compunerea acestui herbariu în deosebită considerațiune flora României și a țărilor locuite de Români.
Pentru ca școlarul să poată afla cu înlesnire în orice moment planta de care are lipsă, își poate face un registru de toate plantele ce le posedă, așezate după familii.
Flora Țărilor românești fiind foarte bogată școlarul începând a aduna plante din clasele inferioare își va putea complecta colecțiunea sa, din an în an, până la terminarea liceului sau a altor scoale secundare sau speciale.
Adunarea plantelor este folositoare nu numai pentru cunoștiința lor, ci și pentru petrecerea în aer curat, pentru mișcările ce corpul le face la timbrările și la escursiunile botanice. Mișcările, inspirarea aerului curat, petrecerea în natura cea mai frumoasă, întărește corpul și spiritul și ajută sănătății. La plimbările și escursiunile în natura liberă este bine ca privirea școlarului să fie îndreptată nu numai asupra plantelor, ci și a altor ființe și lucruri ce întâlnește, precum felurite animale, paseri, șerpi, fluturi, insecte, petre, minerale etc.. A face colecțiuni de astfel de lucruri este nu numai frumos, ci și folositor. Marele botanic Linne a zis foarte bine: „Admiră totul până și lucrurile cele mai obicinuite din productele naturei și vei afla fenomene și însușiri la plante, animale, etc., care le-ai fi trecut cu vederea și cari nu numai că îți fac foarte adesea ori cea mai mare plăcere și bucurie, ci te pot duce cu timpul la descoperiri însemnate pentru ștință și viață.”
Plantele din grădinile noastre ne dau la început destul de admirat și de observat. Atât în grădină cât și în câmpii, păduri, munți, etc., este folositor ca să privim bine fiecare plantă, pe loc, la toate părțile ei (trupină, frunze, flori etc.) și numai după ce ne am câștigat cunoștiințe lămurite despre toate acestea să o scoatem din pământ (…).
Învățarea multor plante numai cu numele fără a le fi văzut, încarcă numai mintea și n-aduce nici un folos.
Plantele se pot aduna îndată ce s-au topit zăpada, primăvara până toamna târziu.
Pentru orice herbariu sunt destule 2-3 esemplare de plante frumoase, de același fel și sănătoase; la ecursiuni să nu să rupă sau strice plantele de giaba, căci de multe ori fiind puține de același fel într-un loc, s-ar împuțina sau chiar ar dispare.
Aparatele de care are lipsă cineva la botanisare sunt următoarele: un cuțit mic și ascuțit; un ac tare; opincetă (clește) pentru prinderea părților fine mai ușor de cât cu degetele, cari cel puțin la începători, n-au încă o mare dibăcie; apoi un cuțit mare sau o lopată de fier pentru scoaterea rădăcunelor sau a rizomelor, bulbilor adânci; un baston tare, prevăzut cu un cârlig, pentru a trage plantele din apă, de pe arbori sau stânci; o lupă sau o sticlă înmăritoare pentru observarea bine a staminelor sau a altor părți mici.
Este foarte folositor pentru tineri ca să botaniseze cu oameni esperți în adunarea de plante. În fine pentru oricare tânăr să mai cere să aibă răbdare și satornicie în colecționare, căci numai astfel vom putea înainta în această frumoasă sciință.
Dorința cea mai fierbinte a mea este: ca această colecțiune să-și atingă scopul său spre bucuria și înaintarea tinerimei școlare române pe drumul ștințelor naturale și să le servească ca un album de plăcută aducere aminte de timpul cel frumos al tinereței.”
Cristina Paula Vasiloiu