Peştera Polovragi, redeschisă spre vizitare

Loading

Întru echilibru, iarna mult prea aspră a fost la fel de ferm alungată de către noua primăvară. Ultimele zile au permis accesul în Cheile Olteţului şi implicit în Peştera lui Pahomie de la Polovragi. Dacii, vracii, Zamolxe, călugării, Pahomie, Guriţă şi familia, sunt cei care ne cheamă să revenim…

Peştera Polovragi a ieşit din „hibernare” şi îşi aşteaptă vizitatorii
Peştera Polovragi a ieşit din „hibernare” şi îşi aşteaptă vizitatorii

De fiecare dată este altfel… Un cadru aparent familial se cere rememorat şi se redescoperă perpetuu. Ţurţuri de gheaţă aidoma unor veritabile stalactite îţi creează impresia unei bariere de nepătruns, chiar în poarta cavernei. Un prim pas şovăitor, alunecos, coroborat cu umezeala rece, tăioasă, mă împresoară straniu. „Zamolxe,” ajută-mă să trec de primul pas şi promit să ajung la tine!…
O piatră de pe traseul natural al curgerii Olteţului din cuaternarul inferior se desprinde din vârful Muntelui Căpăţânii, îşi urmează drumul firesc şi se opreşte la picioarele mele. Cu emoţie mă aplec, o strâng în palme şi mulţumesc străbunilor care mi-au deschis drumul cunoaşterii. Păşesc cu încredere, călăuzită de confirmarea primită, până la primul simbol: Scaunul lui Zalmoxe. Aici mă aşteaptă Guriţă. Îl cunosc, îi vorbesc, mă recunoaşte după voce, graţie radarului ultrasonic şi-i mulţumesc că m-a aşteptat aproape trei luni, în acelaşi loc, deasupra primului simbol.
Sper să nu fi uitat că Guriţă este „liderul spiritual” al coloniei de lilieci Rhynolophus din Peştera Polovragi. Îl recunosc după aripa tăvălită în argila cenuşie micacee din zona pieilor de leopard. Ştiu deja că a făcut-o special pentru recunoaştere şi mai ştiu că are putere de decizie asupra întregii colonii pe care o talonează, de altfel, de la o distanţă de aproximativ 200 de metri. Împreună cu Guriţă, stabilim ziua deschiderii sezonului de vizitare 2010, nu înainte de a face o incursiune pe traseul galeriei turistice pentru pregătirile necesare acestui eveniment.
Sala divină
La 400 de metri depărtare de intrarea aval îl regăsim pe Pahomie, primul preot călugăr, bătrânul cu chip de piatră trandafirie, de la ocrul din peşteră, folosit încă din antichitate la tatuaj. Îl rog să mă ierte că i-am lipsit vreme de-o iarnă grea şi să mă ajute să păstrăm împreună o candelă aprinsă…
Ne aflăm la mijlocul galeriei turistice, în Sala Ascezei Călugărilor. Vreme de aproape 500 de ani, călugării de la mănăstirea vecină au administrat acest loc de refugiu, pelerinaj, asceză. Păşim pe urmele lor, urmele făcliilor cu care luminau şi călăuzeau prigoniţii acelor vremuri zbuciumate, sau, cu care ghidau pelerini, cercetători, deschizători de drumuri.
Un loc special al acestui decor fumuriu imortalizează încă eternul simbol al morţii, sub forma unei picturi rupestre atribuită aceloraşi călugări sau chiar lui Pahomie, după credinţa vie din conştiinţa localnicilor.
Încărcătura emoţională de excepţie ne obligă la popas întru rememorarea şi descrierea celei mai lungi perioade de administrare, cea a călugărilor.
Colonia de circa 300 de lilieci, gazda multimilenară a Peşterii Polovragi, nu întâmplător hibernează chiar sub Bolta Însângerată (graţie oxidului de fier preponderent în această porţiune) care reprezintă cupola Sălii Divine, locul ascezei călugărilor. Graţie sonarului perfecţionat în 70 de milioane de ani de evoluţie pe pământ, liliecii ne arată locurile cu energie pozitivă pe care le selectează în perioada de hibernare când  au nevoie de substitut  care să compenseze lipsa hranei.

Cuptorul dacic, amintind de vremurile când oamenii se adăposteau în peşteri
Cuptorul dacic, amintind de vremurile când oamenii se adăposteau în peşteri

Cuptorul Dacic
Guriţă îşi reia zborul vioi, de parcă n-ar fi postit câteva luni, stârneşte colonia într-o primă încercare de redeşteptare, îl cert cu arhicunoscutul „Sonar, ai grijă la obstacole!” şi-mi mulţumeşte rotindu-se în jurul meu ca un planor. Plonjează la Cuptorul Dacic, se agaţă de concreţiunile calcaroase, mă aşteaptă. Ştie că avem popas la acest ultim simbol. O formă naturală, ca tot ce-am văzut până aici, seamănă leit cu un cuptor ţărănesc de lut. Are horn, uşă, vatră adâncă, plită şi urme de ardere atât de vechi încât s-au impregnat în calcar dând impresia de argilă cărbunoasă sticloasă. L-au folosit. Au luat această formă ca atare şi, în perioadele secetoase, când coperta şi culcuşul se usucă, „hornul trage”, are tiraj.
Istoria locului începe cu Scaunul lui Zamolxe, o porţiune de circa 200 de metri de la intrarea în galerie, cu umiditate relativ scăzută, unde frecventele urme de calcinare arată faptul că aici îşi prelucrau leacurile, meşteşugurile, ritualurile şi se încheie cu Cuptorul Dacic unde, în perioadele secetoase, îşi prelucrau hrana. Aşadar, istoria locului începe şi se termină cu dacii, pentru simplul fapt că ne aflăm sub „Cetăţuia”, fortificaţia de piatră construită lângă aşezările dacice, în perioada Burebista.
Însă cea mai lungă perioadă de administrare a aparţinut călugărilor (1505-1968), iar la mijlocul galeriei vizitabile şi-au marcat locul ascezei cu o pictură realizată în tehnica „negru de fum” reprezentând simbolul morţii. E singura pictură realizată de mâna omului, în rest – forme naturale modelate de bătrânul Olteţ în incursiunea lui prin banda de calcare jurasice din sudul Munţilor Căpăţânii. Sunt forme naturale folosite de străbunii noştri în nevoile lor, astfel, ele au „prins viaţă”, au făcut istorie.
Guriţă, ne întoarcem?

Colonia de lilieci în frunte cu „Guriţă” e încă în hibernare
Colonia de lilieci în frunte cu „Guriţă” e încă în hibernare

Invitaţie
N-ar fi mult mai bine să parcurgem traseul împreună cu dumneavoastră?
Familia lui Guriţă vă mai aşteaptă până în luna aprilie, când va părăsi galeria vizitabilă. Deoarece colonia de lilieci se află încă în hibernare, chiar la jumătatea traseului turistic, vizitarea peşterii se efectuează deocamdată după un program redus la zilele de vineri, sâmbătă şi duminică, între orele 10-16.
O descriere detaliată a simbolurilor din Peştera Polovragi, programul de vizitare, cât şi alte informaţii utile, se pot găsi pe adresa www.muzeulgorjului.ro.