Perioada în care totul este posibil…

Loading

ANDREI-POPETEÎn plină campanie electorală, în România curg din nou laptele și mierea, doar că laptele este degresat, iar mierea conține foarte multă glucoză. Dacă analizăm mai atent situația țării astăzi, vom remarca faptul că aceasta se află într-o continuă perioadă de transformări și căutări. Acest lucru este quasi–unanim acceptat de istorici, analiști, economiști, unii politicieni, sau de opinia publică românească.
Este perioada în care totul este posibil în România. Se promit în stânga și dreapta, de la bunăstare la investiții profitabile pentru comunitate și de la locuri de muncă la pelerinaje gratuite pentru toți cei care vor vota cu unul sau altul dintre candidații la alegerile locale.
Realitatea este însă cu totul alta: diformă și obtuză. Sunt voci care susțin vehement că este chiar mai rău. Iată exemplul Gorjului, un județ oarecare al României, care până să resimtă efectele capitalismului sălbatic, avea: fabrică de cauciuc, fabrică de sticlă, fabrică de țigarete, fabrică de mașini-unelte, fabrică de pâine, fabrică de cărămidă, fabrică de mobilă, fabrică de gheață, fabrică de ciment, fabrică de confecții, fabrică de lapte, complexe zootehnice și lista poate continua.
Cum au dispărut toate acestea? Desigur întrebarea este una retorică, iar Gorjul este doar unul dintre exemple. În tot acest timp, România, țara tuturor posibilităților, s-a vândut ieftin, pe bani puțini. Mai puțin iluziile, acestea oferindu-se, iată, gratis odată la patru ani, sau după caz, la cinci. S-au vândut societăți (industriale, comerciale) pe nimic, doar-doar companiile mari vor veni să investească aici, s-a vândut și încă se mai vinde pământ românesc. „Negustorii de țară” nu tocmesc, nu negociază, doar vând.
Apoi să nu uităm încă vreo două-trei amănunte. Am constatat cum din aderarea României la Uniunea Europeană, agricultura și industria au avut cel mai mult de suferit, în timp ce sectorul financiar-bancar, serviciile și turismul au continuat politica aceluiași pe loc repaus. Țara noastră nu era evident pregătită din punct de vedere economic să adere la Uniunea Europeană, iar criza a făcut ca această situație să adâncească lipsurile și insuficiențele. O simplă radiografie ne arată că piața economică românească, nu este capabilă să devină funcțională prea curând. Cu toate acestea, românii continuă să închidă ochii în astfel de perioade, să revină la condiția de bază, aceea de creduli, și să ofere votul lor celor care îl merită atât de puțin.