Se poate spune despre România, membrul cu restanțe mereu mari la Uniunea Europeană, că nu obține prea des ce și-a propus și mai mereu trebuie să se mulțumească cu ”firimiturile” din spațiul european. Cel puțin până acum, România nu a avut funcții importante la nivelul uniunii Europene. Când se întâmplă lucruri importante aproape că nu știm să ne mai bucurăm și, cu atât mai mult, să recunoaștem meritele celor care nu se mulțumesc cu puțin.
În această cheie cred că ar trebui citită formarea noii Comisii Europene. Premierul Marcel Ciolacu a anunțat în această săptămână că România a obținut, pentru prima dată de la aderarea la Uniunea Europeană, poziția de vicepreședinte al Comisiei Europene, aceasta fiind atribuită Roxanei Mînzatu. Știm deja că mandatul dedicat Competențelor și Educației, Locurilor de Muncă și Demografiei va gestiona 20% din bugetul multianual al Uniunii Europene, adică 235 miliarde de euro alocate unor programe de finanțare esențiale, precum: Fondul Social European Plus, Fondul Social pentru Climă și Erasmus+. Nu doar că un reprezentant al țării noastre deține una din cele șase funcții de vicepreședinte al Uniunii Europene, România începe să însemne ceva pentru Bruxelles sau doar așa ne place nouă să credem. Avem datoria să tragem cu dinții, cum spune românul, de această oportunitate majoră.
Deși în alte vremuri ne-am mulțumit practic cu mai nimic, acum când avem vicepreședintele Comisiei Europene, Roxana Mînzatu, și suntem reprezentați la nivel înalt în instituțiile europene prin Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European, și Dragoș Benea, președintele Comisiei pentru Dezvoltare Regională (REGIO) din Parlamentul European, aflăm că nu e mare lucru. Chiar dacă e campanie electorală în România, se cuvine să recunoaștem meritele lui Marcel Ciolacu, care a luat maximum de la Bruxelles, iar logic ar fi fost ca toată lumea să se bucure.
Trebuie să recunoaștem că România nu este în cele mai bune momente, datoria externă crește și înregistrăm tot mai mari restanțe pe PNRR. Tocmai de aceea, succesele diplomatice, deloc dese, se cer punctate, iar meritele recunoscute. Din perspectiva alegerilor ce bat la ușă, Marcel Ciolacu are un atu important față de adversarii politici. Ar fi timpul ca românii să învețe, în viitor,, pragmatismul în politică și să aleagă pe cei care au rezultate, indiferent de sigla de partid.
