Fie că ne place sau nu, România continuă să funcţioneze pe datorie. „Și ce?” par să își spună chiar actualii specialiști de la economie sau finanțe, cei care, dacă ne-am declara eurosceptici, nu fac altceva decât să aplice planurile economice impuse de Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internaţional, fără a ține cont de interesele naționale. Și nici nu ne-am imagina că lucrurile stau altfel, chiar dacă vorbim de specialiști școliți la Harvard, de exemplu, dar care nu au avut niciun fel de tangență cu domeniul finanțelor sau economiei din România. Lipsa de experință nu poate fi suplinită totuși de teorie, mai ales de teoria din vest despre finanțe.
Revenind la tema editorialului din această săptămână, putem adăuga și faptul că la menţinerea solidităţii unei monede contribuie stabilitatea politică, balanţa comercială activă şi o permanentă expansiune economică. În peisajul economic actual al României aceste condiţii esenţiale lipsesc cu desăvârşire, iar datoria externă cotinuă să crească. Nu credem că majorarea impozitului auto și a taxelor pe locuință reprezintă soluția, cu toate că guvernul Ponta a luat în calcul aceste variante, apoi le-a retras de pe site-ul instituției.
În urmă cu patru ani, credeam noi, România semna acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, pentru că lipseau specialişti iar pentru cămătarii de la F.M.I. a fost floare la ureche să convingă de necesitatea unui împrumut.
Nu ştim sigur dacă astăzi aceşti specialişti au apărut, o certitudine fiind însă datoria pe care ţara noastră a contabilizat-o atunci şi pe care încercăm să o acoperim. Aceasta măcar la nivel declarativ, pentru că în continuare, economia românească nu produce nimic. Doar consumăm.
Apoi să nu uităm încă vreo două-trei amănunte. Am constatat cum din aderarea României la Uniunea Europeană, agricultura şi industria au avut cel mai mult de suferit, în timp ce sectorul financiar-bancar, serviciile şi turismul au continuat aceeași politică deficitară.
O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească nu este capabilă să devină funcţională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice în România nu este, deocamdată, funcţional.
