Pentru al doilea an consecutiv, elevii de la Școala Gimnazială ”Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești participă la Concursul „Patrimoniul cultural, istoric și natural – Zestrea comunităților locale”, organizat de SȘIR și dedicat patrimoniului mobil.Unul dintre echipaje este format de elevele Roberta Bușe și Ariana Lăzăroiu, sub coordonarea domnișoarei profesoare Elena Fălcău.
Proiectul elevilor din Bălești cuprinde trei capitole: prezentarea arhitecturii locale a localității Bălești și monumentele istorice ; Bisericile de lemn și Bisericile de zid din satele Tălpășești, Stolojani, Corneștii Vechi; principalele meșteșuguri din secolele XIX- XX de pe raza actualei comune Bălești. Cercetarea și identificarea bunurilor de patrimoniu cultural mobil se face pe teren.
În localitatea Bălești Bisericile de lemn de la Ceauru, Stolojani și Corneștii Vechi sunt datate la sfârșitul secolului XVII și începutul secolului XVIII și prezintă elemente de arhitectură locală specifice zonei Olteniei., întălnindu-se motivul cerbului, rombului sau funiei.
În ce privește meșteșugurile s-a distins meșterul Antonie Mogoș a cărui locuință a fost mutată încă din perioada interbelică la Muzeul Satului de la București.
Arhitectura locală în secolele XIX- XX poate fi clasificată în case joase, case înalte, case tip culă și conace. Casele joase prezentau tapla casei construită din groși de lemn care erau puși direct pe pământ. Locuința era construită din lemn și chirpici. Ulterior talpa casei a fost ridicată din pietre de rău și din bolovani.
Casele înalte cu etaj și pridvor. Specific zonei submontane și deluroase a Gorjului sunt casele înalte. De obicei la parter se afla pivnița care avea funcționalitate ca spațiu de depozitare a alimentelor. Aceste case înalte prezintă o scară exterioară și la etaj un foișor.
Parterul este construit din piatră și cărămidă, iar etajul din lemn. De aici derivă asemănarea cu vechile cule oltenești a căror funcție a fost una de apărare în fața incursiunilor de jaf organizate de pazvangii în secolele XVIII-XIX.
