Constat, încă o dată, dacă mai era nevoie, că românul este foarte inventiv. Nu m-aș fi gândit că ar merge, însă, până acolo cu riscul încât să fure cartușe dintr-o uzină de armament. Mă refer la o proaspătă știre, care spune că mai mulți angajați de la Uzina Mecanică Sadu au fost reținuți pentru furt, după ce polițiștii, cu sprijinul Serviciului Român de Informații, au organizat un flagrant, după ce un ofițer sub acoperire a cumpărat câteva sute de cartușe de pistol mitralieră și pistol de la un angajat al uzinei. Inițial au fost reținuți pentru 24 de ore directorul general, Nicolae Dijmărescu și șeful serviciului de pază Marius Borcan, liderul Partidului Conservator, filiala Gorj, dar ulterior procurorii nu au cerut arestarea lor, doar doi muncitori și un maistru riscând acest lucru.
Văzând această știre, mi-am amintit de un banc de pe timpul lui Ceaușescu, despre Uzina Mecanică Cugir, la care se fabricau mașini de cusut și armament, dar era recunoscută public doar ca uzină de mașini de cusut, așa cum la Sadu se făceau frigidere și armament, dar era recunoscută uzina doar ca producător al frigiderului „Fram”. Iată deci bancul: „Un angajat al Uzinei Mecanice Cugir fura în fiecare zi câte o piesă, în speranța de a-și face și el, pentru acasă, o mașină de cusut. Acesta era, însă, supărat, pentru că, de fiecare dată când termina de furat toate piesele și trecea la ansamblare, ieșea mitralieră.”
Că se fura de la stat, că se fură și acum, s-a știut dintotdeauna, doar statul nu chițăie cu una cu două, iar românul e învățat că ce e al statului e bun public, comun, deci și al lui. Se fură chiar și de la privat, în multe cazuri angajatul fiind cu ochii pe patron să întoarcă un pic spatele, ca să-l fure. Dar ca să furi muniție dintr-o uzină militarizată mi se pare un tupeu cam mare. Bine, dacă sunt pe mână cei care fură cu cei care-i păzesc să nu fure e foarte simplu. Poate fi și neglijența în serviciu de vină, dar rezultatul e că se fură.
Eu, totuși, îi sfătuiesc pe români să nu fure, pentru că, uneori, hoții sunt prinși.