Milioane de români au stat cu sufletul la gură să vadă dacă Simona Halep, uluitoarea sportivă din România, va reuşi să îşi adjudece o competiţie sportivă importantă. Românca din Constanţa este numărul 3 mondial într-o vreme când românii nu prea sunt obişnuiţi cu asemenea poziţii în nici un domeniu, de aici apetenţa politicienilor de a-şi lustrui imaginea cu rezultatele ei din tenis. Deocamdată nu a fost să fie, Simona Halep nu a luat Roland Garrosul dar fiind vorba de un sportiv la început de carieră, doar 22 de ani, potenţialul de creştere este imens.
Dacă televiziunile şi îndemnurile unor mari sportivi au dat bine şi poate şi încredere tinerei tenismane, mesajele politicienilor au fost ceva de genul “nuca în perete”. În momentul când o clasă politică nu are nici un merit în afirmarea unui sportiv, în cazul Simonei Halep doar familia a făcut eforturi uriaşe, nu prea dă bine pentru politician să se bage în seamă, indiferent că te numeşti Victor Ponta, Crin Antonescu sau Mircea Geoană, ca să vorbim doar de cei care i-au purtat ghinion în tribune la Paris. Este adevărat însă că politicienii din funcţii pot da recunoaştere şi cred că asta s-a întâmplat în aceste zile, în pofida unor comentarii mai mult sau mai puţin inspirate. Nu a dat bine “isteria” provocată de meci de ai fi crezut că România stă doar în evenimentul de la Paris dar cine ar fi putut sta indiferent faţă de ce se petrecea la mii de kilometrii de ţară.
De la vânzătoarele din pieţe la cofetari, de la cârciumi la frizerii, toată lumea a fost conectată la marele meci. Dar, şi aici se vede diferenţa faţă de fotbal, parcă totul a fost ceva artificial. Politicienii pot să declare cât vor că ţin cu Steaua, nu prea contează, dar s-a văzut că la Simona Halep a contat imediat, mai ales că a ratat Roland Garrosul. Ce s-a întâmplat zilele trecute a fost o isterie naţională şi nu o atmosferă necesară marii performanţe, noroc că a fost vorba de un meci la Paris şi nu în ţară, că cine ştie ce se mai întâmpla.
În stilul dâmboviţean şi grobian, câţiva jurnalişti scăpătaţi şi care trăiesc din refulările lor pe micul ecran gustate de mulţi “inteligenţi” ca şi ei, au jignit-o pe marea sportivă. A-i condamna, a-i pune la stâlpul infamiei ar însemna că le dăm prea mare importanţă, lucru pe care şi-l doresc, eu propun doar o consolare, de Halep vom mai auzi!
