Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Despre istoria și istoricii Gorjului (I)

Despre istoria și istoricii Gorjului (I)

Submitted by on 20 September 2016articol citit de 879 ori | No Comment

Cercetările privind realizările istoriografiei române se găsesc de mai mult timp într-o continuă expansiune, ele fiind preocupate de inventarierea principalelor rezultate ale domeniului și deopotrivă de localizarea pe spații geografice distincte. Orice bibliografie istorică nu se poate cantona doar în evidențierea „vârfurilor”, prin care – desigur – i s-a direcționat evoluția, preocupările istoriografice din arealul mai îndepărtat marilor centre științifice direcționându-și, în proporții diferite, eforturile de investigație spre scopul declarat de a „completa” înfăptuirile majore ale Științei istorice.

Gheorghe Nichifor public în această lună o carte a cărților în domeniul istoriografiei gorjene

Gheorghe Nichifor public în această lună o carte a cărților în domeniul istoriografiei gorjene

Lucrarea de față a pornit de la o necesitate personală, resimțită de-a lungul anilor, în efortul de a studia trecutul acestui meleag. O bibliografie cuprinzătoare a Istoriei Gorjului nu a existat până acum, nici măcar în stadiul de intenție, deși, „slavă Domnului”, truditori în domeniu au existat suficient de mulți.
Am trecut la această încercare, deloc ușoară, nu din anume orgolii sau interese, ci, pur și simplu, pentru a le mărturisi conjudețenilor mei totala gratitudine și recunoștință pentru căldura ce mi-au transmis-o începând cu 1983, când soseam la Târgu-Jiu. Afecțiunea, prieteniile, încrederea celor din jur, m-au determinat să răspund cu angajament și responsabilitate unei asemenea plăcute provocări.

O activitate de peste 35 de ani

În aplecarea atentă și serioasă asupra trecutului Gorjului am fost susținut de oameni cu experiență în domeniu: G. Manoniu (jurnalist la „Gazeta Gorjului”, plecat dintre noi nedrept de timpuriu), V. Andrițoiu, C. Cotan, N. Mischie, C. Giurgiulescu, Gh. Golea, Gh. Anglițoiu, Gh. Gorun, Adrian Gorun, I. Țucă (inspectorul de specialitate, „spaima” dascălilor de istorie, în realitate un suflet de aur!), V. Lupu și Ionel Racoceanu (amândoi distinși și exigenți profesori la Motru, ultimul și el dispărut prea devreme dintre noi), Dumitru Cauc (eruditul și autodidactul profesor de la Fărcășești), C. Văduva (pasionatul dascăl de la Urdari, care-și transmite dragostea pentru Istorie fiului său Ovidiu), Dumitru Popescu (în memoria căruia organizăm la Novaci, de câțiva ani, un concurs de Istorie pentru elevi), Filimon Văduva (regretatul coleg, născut în satul lui Gh. Magheru), Romeo Blându (primul profesor de Istorie gorjean pe care l-am cunoscut, odată venit la Târgu-Jiu), Th. Voicu (un erudit „normalist”, școlit la excelenta Universitate din Cluj), Aurelian Ursu (a predat o viață Istoria, copiilor din Târgu-Cărbunești), apoi prietenii de la Arhive (Dan Neguleasa și regretata Florina Popescu) sau de la Muzeu (V. Marinoiu și Gh. Calotoiu), de la Biblioteca Județeană (distinsa doamnă Alexandra Andrei) și lista ar putea continua cu oameni minunați de la Cultură, Biserică, Justiție, Administrație etc. Ei m-au încurajat, determinându-mă să cred în posibilitatea reală de a descifra și readuce în actualitate fapte și biografii din zonă, cu predilecție din epocile mai apropiate, modernă și contemporană, pentru care mă specializasem la Facultatea de Istorie-Filosofie din București.
Permanent am păstrat legătura cu istoricii consacrați din Capitală, majoritatea foști dascăli, treptat extinzând contactele științifice și la alte centre universitare. Nu se pot uita relațiile de prietenie cu specialiști precum: Gh. I. Ioniță, N. Ciachir, Gh. N. Cazan, Dan Marțian, Titu Georgescu, (care acum nu mai sunt printre noi), I. Scurtu (care ne-a transmis constant gândul responsabilității și al curajului în rescrierea Istoriei), Iulian Cârțână (gorjeanul nostru de la Jupânești, un dascăl universitar de o cumsecădenie proverbială), G. D. Iscru (cel mai important istoric al „Epocii Tudor Vladimirescu”), C. Corbu (specialist în mișcări țărănești, astăzi evenimente total ignorate, parcă nici nu ar fi existat!), Lucian Boia („incisivul” istoric din ultima vreme, în anii facultății foarte apropiat de noi), St. Brezeanu (secretarul de partid în anii studenției, un excelent specialist în Istoria Bizanțului), C. Bușe (gorjean la origini, ce ne-a tratat întotdeauna cu o distinsă alură tinerească), V. Dupoi (coordonatorul practicii arheologice) și alții de la București. De la Cluj, academicianul Nicolae Edroiu, (îndrumătorul de la doctorat), de la Iași, regretatul Gh. Platon, din „Cetatea Băniei”, Vladimir Osiac, Mihai Corneliu Lungu, Constanțiu Dinulescu, Sorin Liviu Damean (un autentic lider al generației istoricilor olteni tineri) și încă mulți alții.
Un moment important, cu impact deosebit asupra formării mele în această direcție, a fost contactul cu inspectorii de specialitate din țară (eram cel mai tânăr dintre ei, în anii ’90), prilej care m-a așezat în preajma lui Bogdan Teodorescu (inspector general în Minister), un intelectual desăvârșit, cu mare aplecare către lucrurile bine făcute. Este, totodată, perioada când i-am cunoscut pe toți profesorii de Istorie din județ, unii dintre ei rămânându-mi prieteni și colaboratori apropiați până-n prezent. Și tot ca o experiență inedită a fost realizarea „Hărții zonelor defavorizate din județul Gorj”, din postura de inspector școlar general adjunct, ce mi-a oferit prilejul să „bat” Gorjul „la pas” și să văd locuri, oameni și monumente ce mi-au consolidat cunoașterea acestor meleaguri.
La Societatea de Științe Istorice din România, am lucrat într-o armonie deplină cu autentici specialiști din generațiile mai vechi (I. Scurtu, președinte mai multe mandate, Nichita Adăniloaie – decanul de vârstă, membru fondator, Bogdan Teodorescu – de această dată în calitate de secretar general, Gh. Smarandache, Mihai Andreescu, Angela Bălan (București), Relu Stoica (Buzău), Șt. Păun (Giurgiu), C. Vitanos, Paul Dominte (Constanța), Mihai Adafinei (Vrancea), Floarea Oltea-Grămăticu (Bârlad), Monica Tașcă (Brașov), Mihai Cotenescu (Călărași), Dumitru Tomoni – colegul de facultate, din Făget-Timiș etc., precum și cu tineri, cazul cel mai elocvent fiind actualul președinte Bogdan Murgescu, un prolific și exigent cercetător. (Va urma)

Comments are closed.