Pentru români, Primul Război Mondial a însemnat Războiul de Reîntregire Națională dacă acceptăm faptul că statul încropit de Mihai Viteazul la 1600 poate fi socotită prima întreprindere de acest gen reușită. Românii au plătit foarte scump această realizare dacă ne gândim la cifrele directe ale participării la război, date statistice prezente în Buletinul de Informații al Secției a II-a din cadrul Marelui Cartier General al Armatei Române, circa un milion de victime, 330 000 de soldați și ofițeri morți și mai mult de 650 000 de victime din rândul civililor.
Foarte mulți dintre ofițerii și subofițerii Gorjului participanți la Războiul de Reîntregire au fost dascăli sau au ajuns la catedră după anii de război. Mulți dintre ei s-au jertfit pentru România Mare, supremul gest de dragoste de țară pe care îl poate face un erou pentru țara sa. Oamenii de la catedră nu au făcut decât să pună în practică exemple sublime de generozitate și patriotism pe care le insuflaseră și propriilor elevi.
Dascălii, ofiţeri în rezervă
Încă din momentul pregătirilor de război era clar că era nevoie de toată capacitatea genetică a țării. Pentru că era nevoie de un mare număr de ofiţeri, pentru Războiul de Întregire Statală ce se prefigura, guvernanţii acelor vremuri au organizat şcoli militare pregătitoare, de câte două luni, în vara anilor 1914, 1915 şi 1916 invitând învăţătorii cu grade inferioare să le urmeze şi să devină ofiţeri de rezervă. Au fost peste 2000 de învăţători care au devenit sublocotenenţi în această perioadă. Aproape jumătate dintre ei au primit galoanele de sublocotenenţi de rezervă în septembrie 1915. În judeţul Gorj procentul învăţătorilor deveniţi ofiţeri a fost de peste 50% raportat la numărul lor. Din cei 140 de învăţători concentraţi la începutul anului 1916, un număr de 126 erau proaspeţi sublocotenenţi de rezervă şi numai 14 erau grade inferioare. Numărul ofițerilor și subofițerilor a fost insuficient pe tot parcursul luptelor din anii 1916-1917.
La 15 august 1916, ministrul Instrucţiunii, I.G. Duca, va adresa o telegramă circulară pentru toţi prefecţii cu obligaţia de a fi comunicată tuturor şcolilor primare din judeţe. Se spunea în acest document, printre altele: “Armata română a fost mobilizată. Războiul la care porneşte este război de dezrobire şi întregire a neamului; ea pleacă să înfăptuiască visul nostru de veacuri, speranţa cu care înaintaşii noştri au trăit şi au putut trăi urgia vremurilor”. Pe lângă locuitorii satelor, cei care dădeau grosul trupelor, erau mobilizați toți dascălii care erau ofițeri sau subofițeri în rezervă și puteau să lupte.
Dascălilor nemobilizaţi sau suplinitorilor li se solicita să adune pe elevi la şcoală-deşi erau în vacanţă-şi să le arate importanţa momentului pe care îl trăiesc; să le explice că ne războim “pentru o cauză dreaptă”, că “România intră în luptă pentru a pune capăt suferinţelor de veacuri ale fraţilor noştri de peste munţi şi din Bucovina pentru a le da putinţa ca într-o Românie liberă şi întregită să se dezvolte în pace”. După aceea, elevii, cu drapelele în frunte, trebuiau să asiste la plecarea trupelor şi să-i salute pe ostaşii care merg să lupte pentru aspiraţiile neamului şi “mărirea patriei”.
Jertfa de sânge a dascălilor gorjeni a fost foarte mare privind din perspective faptului că 19 dintre ei nu s-au mai întors acasă iar alţi 13 au fost răniţi. Între gorjenii înrolaţi în Regimentele 18 Gorj, 48/58 Lupeni şi 5 artilerie, toate cu garnizoana la Târgu-Jiu, s-a aflat şi învăţătorul I.D. Isac din Pojogeni, ajuns în perioada interbelică chiar deputat. Acestuia îi datorăm multe informaţii despre dascălii Gorjului care s-au jertfit în Războiul de Întregire. Aflăm astfel amănunte despre jertfa de sânge a învăţătorilor Dobrescu Gheorghe şi Luţescu Gheorghe, Taşcău Ion, Tucă Marin-învăţător la Capu Dealului, Popescu Petre-învăţător la Șeasa-Budieni, Brăilescu Ion-învăţător din Colibaşi, Juscu Tudosie-învăţător în satul Topeşti, Bardan Ion-învăţător la Târgu-Cărbuneşti, Manolescu Ion-învăţător la Andreeşti, Vamvu Gheorghe-învăţător la Ciocadia ş.a. Reţinem şi jertfa profesorului Tiberiu Popescu, fost director al Gimnaziului “Tudor Vladimirescu”. Despre acesta din urmă, marele istoric Nicolae Iorga spunea în Parlament: “Tânăr, frumos, inteligent, profesorul gorjean a mers în luptă cu o antică simplicitate…I s-a propus tatălui său, ca partidul liberal din Gorj să-l treacă pe Tiberiu într-un loc fără pericol. Iar el, părintele, a răspuns: el va merge la datoria lui orice ar fi să se întâmple cu dânsul”.