Cum a scăpat Gh. Gheorghiu-Dej de la moarte

La începutul lunii noiembrie 1957 a avut loc un accident aviatic al delegaţiei României care mergea la Moscova la ceremoniile legate atunci de împlinirea a 40 de ani de la declanşarea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Atunci a pierit liderul comunist Grigore Preoteasa dar au scăpat alţi lideri comunişti ca Nicolae Ceauşescu, preşedintele de mai târziu al ţării. Grigore Preoteasa a fost închis mai mulţi ani în lagărul de la Târgu-Jiu, loc unde i-a întâlnit pe Gh. Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu. Rămâne o enigmă dacă „gripa” lui Gh. Gheorghiu Dej pentru a nu merge la Moscova a fost reală, inspirată de serviciile secrete române sau doar fler politic.

Grigore Preoteasa, ministru al propagandei în regimul Dej, şi-a pierdut viaţa în urma unui ciudat accident aviatic. Subliniem ciudat deoarece ceilalţi membri ai delegaţiei, printre care şi Nicolae Ceauşescu, au scăpat teferi. Rămâne o problemă dacă a fost un accident sau un atentat care viza alte persoane decât cele aflate în avion. Cea mai importantă urmare a acestui accident a fost crearea unei flotile aeriene pentru transportul conducătorilor români, până atunci zborurile fiind asigurate de Moscova.

De ce n-a plecat Dej?
În toamna anului 1957 s-au desfăşurat la Moscova importante manifestări dedicate împlinirii a 40 de ani de la declanşarea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Cum era normalul acelei vremi, au participat şefi de partide comuniste din ţările controlate de URSS dar şi alţi oaspeţi. Doar delegaţia României nu a fost condusă de liderul partidului comunist din România. S-au făcut multe speculaţii atunci şi de atunci pe seama acestei neparticipări, varianta oficială fiind o gripă rebelă pentru primul secretar al C.C. al P.M.R., Gh. Gheorghiu Dej. Un comunicat radio difuzat în seara zilei de 4 noiembrie, şi reprodus apoi în “Scânteia”, a explicat românilor că liderul român nu a mers la Moscova, fiind “suferind de gripă şi conform avizului medicilor nu se poate deplasa”.
Până la urmă, conducerea delegaţiei a revenit lui Chivu Stoica, membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., preşedintele Consiliului de Miniştri. Din delegaţie făceau parte Alexandru Moghioroş, Nicolae Ceauşescu, Ştefan Voitec, Leonte Răutu şi Grigore Preoteasa, membru supleant al Biroului Politic şi secretar al C.C. al P.M.R., ales la Congresul partidului din 1957.
A curs multă cerneală pe acest eveniment deoarece se crede că accidentul din Vnukovo era destinat secretarului general al PMR, Gheorghiu-Dej, care începuse să-i cam deranjeze pe ruşi pentru că a insistat pentru retragerea trupelor şi a consilierilor de la Bucureşti. Nu se ştie nici la peste cinci decenii de la evenimente ce s-a întâmplat atunci, dacă a fost vorba de un accident sau un sabotaj?
Comunicatul oficial al TASS spunea la vremea aceea că aeronava cu care călătorea delegaţia română “ a suferit în timpul aterizării pe aerodrom o avarie. În vremea accidentului a murit tovarăşul Grigore Preoteasa (…) Ceilalţi membri ai ai delegaţiei şi persoanele care o însoţesc-se spune în continuarea comunicatului de presă-au suferit contuziuni şi răniri uşoare. Situaţia generală a sănătăţii lor este în prezent mulţumitoare”.
Vina piloţilor sovietici
Unui gorjean, regretatului profesor Mircea Chiriţoiu de la Arhivele Militare ale Statului Major General, îi datorăm publicarea după anul 1990 a raportului Comisiei Sovietice de Anchetă a acestui accident. Concluzia a fost că vinovaţi erau piloţii sovietici. Comisia a fost condusă de A. N. Kosîghin, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al URSS. Accidentul a avut loc la orele 17.58. Concluziile comisiei au fost următoarele: “Cauza nemijlocită a avarierii este greşeala comandantului avionului, Sleakov, care a executat bine zborul de direcţie, dar după ce a văzut (după raportul lui) luminile pistei, probabil, şi-a concentrate toată atenţia la observarea pistei de aterizare şi, în ciuda comenzii date de la pământ, de a nu coborî mai jos, a continuat escala şi a admis pierderea timpurie a înălţimii”. De fapt, s-a stabilit că avionul a coborât mai devreme şi s-a agăţat de vârfurile copacilor din pădure, la o înălţime de 10-15 m, pe un parcurs de 120 m, în urma cărui fapt a căzut în pădure făcând o înclinare spre stânga şi a luat foc”.

Un erou post-mortem
Grigore Preoteasa s-a născut la 25 august 1915, în Bucureşti. A intrat în PCdR în anul 1933, cu ocazia grevelor ceferiştilor de la Griviţa. În partid era însărcinat cu activităţi redacţionale. De aici i s-a tras. A fost arestat în 1934 şi condamnat în 1935 de către Consiliul de Război, fiind închis la Jilava, Doftana şi Craiova, până în 1937. În 1940 a fost arestat din nou.
Până în 1944 a trecut prin lagărele din Ciuc, Caracal şi Târgu Jiu. În puşcării şi în beciurile Siguranţei a cunoscut mulţi viitori lideri ai PCR/PMR care aveau să conducă timp de 50 de ani destinele României. Din păcate, destinul lui Grigore Preoteasa s-a frânt, în 1957, deasupra Moscovei. Ajunsese la funcţii înalte: ministru al afacerilor externe şi ministru al propagandei.
După 1957 au apărut străzi şi instituţii cu numele celui dispărut la Moscova, unele dintre acestea supravieţuind şi în prezent.

Fără transport rusesc
Misteriosul accident a stârnit multe întrebări în epocă. Şi nu doar la Bucureşti. În afara biografiei oficiale a decedatului,  comunicatele oficiale din “Scânteia” conţineau foarte puţine detalii. Nu se spunea nici că aeronava şi echipajul erau de la Moscova, deşi delegaţia era de la Bucureşti.
Aşa erau vremurile  pe atunci, în lipsă de un “Air Force 1” românesc, oficialii români şi umbrele lor, “consilierii sovietici”, erau obligaţi să se servească de flotila “marelui vecin de la Răsărit”. În 1957, la 12 ani după terminarea războiului şi la 12 ani de la impunerea guvernului dominat de comunişti, călătoriile conducerii ţării peste hotare se efectuau cu un avion sovietic şi mai ales cu echipaj sovietic. Chiar dacă formal acest echipaj se supunea Cancelariei CC al PMR, nimeni nu controla nimic şi poate că lipsa de pregătire a piloţilor a fost cauza principală.
În februarie 1948, printr-o hotărâre a Biroului Politic al CC al PMR, s-a creat o unitate specială românească de aviaţie pentru transportul delegaţiilor oficiale la nivel înalt, de partid şi de stat.

Alte accidente la Vnukovo
Catastrofa de la Vnukovo nu este singurul accident din istoria aeroportului moscovit, care consemnează 11 asemenea evenimente. Primul a avut loc la 11 iunie 1957, cu 5 luni înainte de drama din care Ceauşescu a scăpat teafăr. La bordul avionului Ilyuşin 14P se aflau 13 oa­meni, din care 5 au supravieţuit. Cel mai grav accident din istoria aeroportului Vnukovo s-a întâmplat la 17 martie 1979, când avionul Tupolev 104B s-a prăbuşit la puţin timp după decolare, din cauza faptului că greutatea transportată depăşea cu mult limitele ad­mi­se. Din cei 106 oameni aflaţi la bord au murit 86.