De Ziua Cucului, pe Valea Moregilor…

Loading

Marina se aştepta ca, de Buna Vestire, să fie soare. Şi aşa a fost! Îşi doreşte atât de mult ca, în această primăvară, la Paşti, să aibă zi luminoasă şi primitoare, să se bucure de sărbătoare cu tot neamul ei, cu copiii, cu nepoţii şi strănepoţii, pe care vrea să-i revadă cu drag la masa familiei. Ştie de la maică-sa, Ancuţa, că în ziua de Blagoveştenie vezi cum va fi vremea de Paşti. Pare optimistă, a fost soare şi crede că va fi o zi însorită şi frumoasă, la marea sărbătoare a creştinătăţii.

cucA ieşit dis-de-dimineaţă să caute prin unghere de grădină, să vadă de-i loc liber firului de iarbă spre înveşmântarea verdelui. Toate preocupările ei ţin de obiceiul primenirii casei. Are grijă şi de lăstarii înălţaţi pe malul pârâului megieş. În fiecare început de martie îi curăţă şi îi oblojeşte pentru întărirea codrului. În rămurişul lor, privighetorile îşi vor deschide în curând concertele. Iar Marinei îi place să le asculte în dimineţile zglobii şi-n serile mlădii şi liniştite ale verii.

De Buna Vestire

Raze de soare se-ascund după plopi, după stejari şi tei, după fagi şi frasini. S-a-nverzit Poiana lui Enache. Buchete de toporaşi albăstresc pământul. Parfumul lor şi aerul dimineţii îţi împrospătează respirarea. Vântul leagănă uşor ramurile pletoase ale mestecenilor din Padină. Se ştie că în această zi va cânta pentru prima oară cucul. Câte superstiţii sunt şi câte se spun despre cântecul lui! De va cânta, toporaşii-i va spurca. Le vom admira doar gingăşia şi culoarea, fără să mai savurăm mireasma lor inconfundabilă. Marina mi-a spus că în această zi este bine să avem bani în buzunar, să auzim cântecul cucului aşa, pentru a fi în bani tot anul.
Din străvechime în sat se spune că la Buna Vestire este şi Ziua Cucului. Pentru că în această zi el îşi schimbă rolul, nu mai vrea să fie uliu pentru celelalte păsări ale codrului şi alege să revină la rolul de rege al cântecului, dezlegându-şi limba şi începând să cânte spre minunarea tuturor. Azi se păzeşte cântecul lui, fără el natura nu renaşte iar simfonia codrului este mai săracă în lipsa ecourilor glasului său ales şi măreţ. El vesteşte sosirea primăverii, prin reverberaţii de cântec înalt, de binecuvântare a vieţii şi frumuseţii traiului. De aceea, Marina a pregătit vadra cu apă rece şi leuştean verde din răsăririle timpurii ale grădinii. Să se spele toţi ai casei. Pentru că nu se cade ca, în această zi, să ieşi afară peste prag, nespălat şi flămând, nu-ţi va merge bine deloc! De dimineaţă a pus niţică sare şi pâine pe pragul uşii, pentru a aduce liniştea în casă şi a da hrană îngerilor. Azi, se cere să mâncăm cel puţin un colţ de pâine. Femeile-şi pun bani în sân sau în buzunar, potrivit tradiţiei.
Urcăm pe deal, la vie, să vedem cum se mai rostuieşte locul şi să ascultăm cucul cântând! Dar, el nu se arată, nici nu cântă! Pesemne că nu-i place răcorirea vremii. Aşteptăm! Ni se spune să fim atenţi din ce parte auzim cântecul cucului şi de câte ori cântă el. Este bine să ne cânte dinspre dreapta, atunci va fi an bun şi ne va merge bine. Iar de va cânta din stânga sau din spate, există credinţa că moartea este pe aproape. Dacă va cânta o singură dată, iar este semn rău, vei muri în curând, poate chiar în acel an! Fetele şi feciorii numără de câte ori cântă cucul şi află câţi ani mai sunt de petrecut până la măritiş sau însurătoare. Despre toate acestea se face vorbire doar în amintirile bătrânilor! Moş Culae a auzit în tinereţe cucul cântând doar o dată, în fagul din Lole, dar trăieşte şi astăzi, are aproape nouăzeci de ani. Vedeţi, câtă poveste, câtă realitate!

În așteparea cucului

Nici în depărtările Văii Moregilor, nu se-aude glasul cucului! Să fi uitat că este ziua lui? Lăsăm natura în legile ei şi coborâm acasă, pe fir de vale şi susur de ape. Marina nu mai leagă cu lanţ împrejurul casei, pune lanţul numai în deschiderea porţii de la drum. Aprinde focul din faţa ferestrelor, să dezlege căldura şi să lase pământul să se încălzească până soarele prinde putere. Scoate colacii cei mari din trăistuţă şi îi dă de sufletul răposaţilor şi pentru îngerii celor din familie. De Buna Vestire este singura zi din an când poţi chema la masă îngerul tău, să îl omeneşti şi să îl stârneşti să-ţi fie aproape tot anul.
Bunica nu a lucrat în această zi, ea vrea să aibă spor tot anul, sunt atâtea de făcut pe lângă casă. Nici bunicul nu a lucrat, altfel ar dormi un an întreg, fără a mai avea chemare la treabă. De dimineaţă, Nicolae a luat toporul şi a trecut pe la pomii din livadă. Mulţi erau înmuguriţi şi înfloriţi. A ameninţat doar părul de lângă ogaş, că îl taie la toamnă. I s-a părut lui că nu a legat mugurii, dar crede că părul îl va mulţumi până la urmă cu o poală de fructe.
E miezul zilei. Marina îşi cheamă familia la prânzul tradiţional de Blagoveştenie. Le-a gătit şi peşte, să mănânce, să fie sănătoşi şi vioi ca peştele în apa Motrului. Spunea că vrea să aţipească niţel după masă, dar şi-a adus aminte că nu este bine să dormi azi. A ales să meargă pe vale cu mica ei turmă de oi. Să o ducă şi pe Brânduşa, nepoţica ei, în poiana verde, să se joace cu mieii în peisajul primăverii. Poate cântă şi cucul! Ar vrea să-l audă spre răsărit de sat, că aşa-i mai bine!