Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Editorial, Politică » Vulnerabilitatea USL

Vulnerabilitatea USL

Submitted by on 26 October 2011articol citit de 1,084 ori | 2 Comments

Care este realitatea din spatele jocurilor politice pe care le vedem în media, sau pe care, din defect balcanic, le discutăm cotidian cu pretenţii? Voi face o nouă analiză a ceea ce se întâmplă în politică, pentru că, spre deosebire de cei preocupaţi preponderent de intrigi întru folosul vreunuia din jucători, eu, pur şi simplu, ştiu ce se întâmplă şi, pentru că ştiam matematică în liceu, mai şi înţeleg.
Problema vulnerabilităţii USL a început cu identificarea drept factor de posibilă destabilizare a PC-ului. Anunţarea sprijinului USL pentru Sorin Oprescu pentru continuarea mandatului la Primăria Capitalei, concomitent cu declaraţia de sprijin a PC pentru Piedone, duce la o primă problemă. Nimeni nu ştie dacă Piedone, care făcea pe baba ce nu vrea să treacă strada şi suna de zor pe toată lumea de la PNL şi PSD că el nu vrea să candideze, nu suna tot de zor şi pe şefii săi de la PC, zorindu-i să îl împingă candidat la Primărie.
Nimeni nu ştie dacă el avea sau nu calculele făcute cu UNPR, aşa cum sugera Daniel Constantin la primirea epistolei jenibile prin care Piedone cerea reafirmarea PC prin forţe proprii şi congres extraordinar în care să se înfrunte, în kilograme probabil, cu Daniel Constantin.
Vulnerabilitatea de facto a USL este o lipsă de comunicare, ce a dus la o dezedificare între lideri, pe fondul în care jocul orgoliilor a fost mai puternic, pentru moment, decât dorinţa de a nu lăsa slăbiciunile să transpară. Nu cred, în continuare, că PC este în acest moment reala vulnerabilitate a USL.
PC este o alegere asumată deja de Crin Antonescu, care, în calitate de preşedinte al PNL, va duce atât meritele reuşitei ACD, ca şi construcţie intermediară a USL, cât şi costurile nereuşitelor posibile ale acestei alianţe, costuri pe care le plăteşte, uneori anticipat.
Pentru PC lucrurile sunt foarte clare: adoptarea unui proiect de identitate, de anvergură naţională, prin care să se afirme şi să câştige capital politic pentru USL. Este soluţia politică prin care preşedintele Daniel Constantin poate face diferenţa între acuzele de „partid-televiziune” şi partid real, autentic.
PNL, ca partid care îşi asumă proiectul unităţii opoziţiei pentru a câştiga lupta contra regimului Băsescu, trebuie să suporte presiunea triplă: cea a electoratului liberal care reproşează alierea cu stânga politică, cea a alianţei cu PC care trebuie gestionată matur şi, cea mai grea, cea a afirmării naţional-liberalismului actual, adaptat societăţii şi momentelor pe care le trăim.
Tandemul Crin Antonescu-Eduard Hellvig, împreună cu strategul comunicării, Dan Mihalache, par hotărâţi să transforme aceste provocări în succes. Interesant este că aceşti lideri liberali au şansa să marcheze un moment politic decisiv atât pentru partidul pe care-l reprezintă, dar mai ales pentru societate, prin simplul fapt că pot schimba un regim politic, redefinind şi liberalismul în ceva adaptat societăţii. Crin Antonescu reprezintă tehnocraţia politică, Hellvig noua generaţie de politicieni proveniţi din profesionişti ai politicii, deci noua tehnocraţie politică, iar Mihalache, reprezentând tehnocratul politic devenit politician, revenind prin capitalizarea experienţei la calitatea sa iniţială de expert în comunicare.
Vulnerabilitatea USL, dacă există, nu stă în PNL sau PC. Stă în faptul că Traian Băsescu vizează ca strategie în fapt atacarea şi distrugerea PSD. PC este pentru aparatul PDL un pas intermediar în atingerea obiectivului final. Dacă PSD cade în capcana de a da în PC pe motiv de resentimente pentru momentul decembrie 2004, îşi dă o lovitură sieşi. Planul prezidenţial vizează distrugerea PSD şi înlocuirea stângii politice cu UNPR. Pare ceva nebunesc, dar nimeni nu spune că autorul planului e normal. Traian Băsescu vrea ca, după 2014, PSD să devină istorie.

2 Comments »

  • licu says:

    articol ca lumea gandit ,deci solutile usl sau pdl sunt bune dar inexistente

  • zilnic ma uit ca ce se intampla pe planeta politicii interne, si sunt foarte ingrijorat de atitudinea atat a opozitiei cat si a guvernului, fata de oamenii acestei tari. Nimei nu se ocupa de neajustariile pensionarilor, salariatilor, oamenilor cu dezabilitati.