Partidul Naţional Creştin Democrat (PNŢCD), aşa cum bine se ştie atât din presa scrisă cât şi cea vorbită, la ora actuală îşi pregăteşte campania electorală fără nicio alianţă. În Gorj, PNŢCD e capabil să-şi ducă crucea, indiferent de piedicile care au fost puse, atât înainte cât şi la ora actuală. În calitate de preşedinte al organizaţiei judeţene, pot să spun că vom promova oameni de cea mai bună calitate, oameni care nu au nimic în comun cu latura penală a vieţii, ce ar putea să-i incrimineze atât înainte de campanie cât şi după.
Personal, aşa cum am arătat în nenumărate rânduri, voi candida pentru preşedinţia Consiliului Judeţean Gorj, unde invit pe toţi aceia care doresc această funcţie să demonstreze în faţa alegătorilor că sunt în stare să susţină un program de revigorare a judeţului Gorj.
Sunt un om care, de la o vârstă fragedă, s-a bătut pentru problemele de familie (nu doresc în acest caz să mă victimizez), spun asta pentru faptul că munca a fost cea care m-a caracterizat cel mai tare, pornind de jos, dintre oamenii de rând, ascultându-le tristeţile şi bucuriile şi fiind alături de ei ori de câte ori mi s-a cerut sprijin.
Vreau să le spun gorjenilor că am o experienţă vastă, fiind consilier judeţean în primele legislaturi. În acest for de conducere a judeţului Gorj, mi-am desfăşurat cu bună credinţă şi cu frica lui Dumnezeu activitatea, în ceea ce priveşte modul în care erau cheltuiţi banii publici. Spun asta, pentru faptul că, în acea perioadă, am fost secretarul Comisiei Economice, unde am încercat să spun lucrurilor pe nume. Nu am permis niciodată, în această perioadă, ca vreun bănuţ să plece fără o destinaţie concretă, bătându-mă cu toţi aceia care încercau să schimbe destinaţiile banilor. Mi-aduc aminte că, în prima întrunire, am luat cuvântul şi am spus următoarele: „Stimaţi prieteni şi colegi! Suntem aici trimişi de alegători pentru a ne bate în idei şi vă rog să aveţi tăria ca ideile cele mai bune să fie promovate, indiferent de formaţiunea politică din care provenim.” I-am rugat să treacă peste orgolii, spunându-le că, până în 1990, toţi am fost prieteni. Poate unii dintre noi am mângâiat, sub clar de lună, aceleaşi domnişoare. „Pentru aceasta – le-am spus – rolul nostru este de a construi şi nu de a distruge.”
După ce nu am mai fost consilier s-au întâmplat multe. Este destul de greu să vorbesc despre nişte oameni care au fost la butoane din 1990 până în prezent. Consider că au stat prea mult, iar din complezenţă, le propun ceva. Ştiu că, atunci când animalele de pradă ajung la saturaţie, pleacă de lângă stârv şi se odihnesc. Aş sugera unora să facă acelaşi lucru…
