Viitorul Motrului…

Mă uit în jurul meu şi mă îngrozesc. Întrevăd un viitor sumbru pentru Motru, oraşul în care trăiesc de 34 de ani. Aveam 4 ani când m-am mutat aici cu familia, aşa că pot spune că sunt motrean. Deci am dreptul să fiu revoltat pentru viitorul oraşului meu. Pentru viitorul oraşului nostru… Şi nu avem nici o şansă de redresare, dacă autorităţile locale continuă să aibă ambiţii şi orgolii, indiferent că vorbim de consilieri locali, de primar sau alţi factori de răspundere. Nu e posibil ca, într-un municipiu în care trăiesc 22.000 de suflete, să nu le oferi posibilitatea de a face activităţi recreativ- culturale. Nu e posibil să avem doar câteva cârciumi şi atât. În 10 ani, au venit în Motru doi investitori: unul a fugit şi celălalt a trecut graniţa… la Cătunele. E clar! Nu mai e cazul să stau şi să aştept ca alţii să-mi rezolve probelmele mele, ale copiilor mei, ale tuturor motrenilor. Sunt convins că, după mulţii ani de muncă sindicală pe care îi am în spate, ştiu să lucrez cu oamenii. Ştiu cum să procedez pentru a capacita toate forţele necesare, ca să oferim copiilor noştri un viitor mai bun. Ştiu şi la ce mă înham, pentru că, aşa cum v-aţi dat, cu siguranţă, seama, m-am hotărât să fiu primarul Motrului. E un ţel pe care consider că-l pot atinge,  altfel nu aş  intra în horă, iar după aceea sunt sigur că voi putea să duc la îndeplinire menirea unui edil, aceea de a se pune în slujba cetăţenilor. Nu mai vreau ca Motru să fie municipiu de gradul II doar când e vorba de încasarea taxelor şi impozitelor.  Vreau să fie oraşul pe care îl merităm noi, locuitorii lui.
Am simţit că fac ceva pentru motrenii mei, când copiii au venit la clubul de box pe care l-am dezvoltat şi modernizat,  implicându-mă, alături de colegii mei. Tot împreună cu ei am reuşit să reabilităm câteva saloane din spitalul oraşului. Împreună cu vecinii din blocul în care locuiesc am amenajat un spaţiu pentru recreere, la scara blocului. Mi-am dat seama, însă, că nu-i de-ajuns. Pot face mult mai mult. De asta am hotărât să candidez. Ca să adun la un loc toţi oamenii valoroşi şi, fără ambiţii şi orgolii prosteşti, să punem umărul la treabă. E spre binele nostru, al tuturor…