Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Viaţa spirituală a geto-dacilor pe teritoriul Gorjului (III)

Viaţa spirituală a geto-dacilor pe teritoriul Gorjului (III)

Submitted by on 23 February 2011articol citit de 3,146 ori | One Comment

Dezvoltarea economică a Daciei a însemnat şi o bogată viaţă spirituală a  geto-dacilor, descoperirile arheologice evidenţiind o  preocupare a acestora pentru cultură, artă, datini, obiceiuri şi credinţe. Numai aşa putem explica seria atât de bogată a podoabelor de tot felul (brăţări simple sau plurispiralice, inele, cercei, coliere, pandantive, cingători, etc.), cât şi a vaselor de argint dovadă a bogăţiei şi a gustului lor pentru frumos, dar şi capacitatea vădită, deosebită a atelierelor lor de a crea adevărate opere de artă în care tradiţia traco-geto-dacică se împleteşte cu influenţele străine, fără ca originalitatea locală să fie afectată. Asemenea elemente de spiritualitate geto-dacică, în contextul numeroaselor dovezi ale vieţii materiale, sunt atestate şi în judeţul Gorj, ceea ce ne determină să stăruim asupra acestui aspect integrându-l la nivelul actual de atestare arheologică în România.

La Telesti sau Tulburea s-au inregistrat descoperiri importante care atestă că localnicii cunosteau arta podoabelor din fier

La Telesti sau Tulburea s-au inregistrat descoperiri importante care atestă că localnicii cunosteau arta podoabelor din fier

Necropola de la Teleşti-Drăgoieşti,  judeţul Gorj se plasează la nivelul orizontului târziu al necropolei de la Ferigile având şi unele trăsături proprii care se manifestă atât în ritul cât şi în ritualul de înmormântare  şi în privinţa inventarului. Ţinând cont de tipurile de inventar, de asocierea lor în mormintele din necropola de la Teleşti-Drăgoieşti, ca şi analogiile întâlnite în alte descoperiri arheologice se poate considera că necropola pusă în discuţie a putut începe cândva la sfârşitul sec. al V-lea a.Chr., dar a evoluat în mod sigur şi în secolul IV a.Chr., dacă a atins mijlocul secolului al IV-lea a.Chr. sau a depăşit această dată este însă greu de spus. În concluzie se poate afirma că necropola de la Teleşti-Drăgoieşti se încadrează în grupul Ferigile (numit şi Bârseşti), dar ca datare se plasează într-o etapă mai târzie, decât cea în care evoluează necropola eponimă.

Necropole geto-dacice
Se poate considera că necropola getică de la Teleşti-Drăgoieşti reprezintă până în prezent cel mai important obiectiv arheologic cercetat în zona subcarpatică a Olteniei pentru perioada respectivă. Importanţa acestei necropole rezidă mai ales în faptul că aceasta arată modul în care a continuat evoluţia culturii autohtone în etapa posterioară necropolei de la Ferigile.
Necropola de la Turburea – Spahii se află în sud-vestul platoului „Dealul Spahiilor” fiind cercetată de Petre Gherghe în perioada 1973-1974. Cercetătorul Petre Gherghe a identificat 30 de morminte de incineraţie, unde a descoperit bucăţi de ceramică scoase la suprafaţă în urma arăturilor de plug, fragmente mici de oase incinerate şi cenuşă. Ritul funerar era unitar, incineraţia a fost folosită în toate mormintele.
Datorită materialului arheologic descoperit s-a considerat că în zona „Dealul Spahiului” a fost descoperită o necropolă de incineraţie geto-dacică specifică sec.III-II a.Chr. Analogii cu descoperirile de la Turburea – Spahii întâlnim la Rastu  (Dolj).
Două morminte izolate dacice au fost descoperite la Vârţ-Teleşti la poalele cetăţii de pe dealul „Cioaca cu bani”. Cele două morminte descoperite conţineau resturile rămase de la incineraţie, care erau depuse direct pe fundul gropii.
Arheologii au descoperit un mormânt ce avea ca inventar funerar două mărgele, fragmente ceramice cu urme de arsură secundară, oase incinerate şi cărbuni. Celălalt mormânt conţinea pe lângă ceramică şi cenuşă un vârf de lance depus în oase şi un cuţitaş fragmentar. Primul mormânt a aparţinut unei femei iar cel de-al doilea unui bărbat, aceste două morminte fiind contemporane cu cetatea de la Vârţ, datată în sec. I a. Chr – I p. Chr.
Cele câteva repere de spiritualitate geto-dacică reliefată prin descoperirile arheologice de-a lungul mai multor decenii desfăşurate pe şantierele arheologice din Gorj ne duc la concluzia că unele elemente de viaţă spirituală se observă în obiectele de podoabă (mărgele, brăţări, centuri ş.a) descoperite, în necropolele cercetate. În cadrul necropolelor un rol bine definit îl au obiectele ceramice sau inventarul funerar metalic folosit în procesul de libaţie (vase cu trei picioare, căni cu toartă supraînălţată puse lângă străchini sau în ele, săbii, pumnale sau cuţite depuse în oasele incinerate). În unele situaţii în mormintele necropolei de la Teleşti-Drăgoieşti se întâlnesc pe lângă vase ceramice, zăbale sau psalii de la cai, care se îngropau împreună cu defunctul. În alt caz în T15 tot la Teleşti-Drăgoieşti pe o strachină cu buza invazată cu oase calcinate au fost puse două vârfuri de lance. În multe morminte din T6, T10, T50 se întâlnesc săbii cu nituri puse în oasele calcinate iar în alte cazuri acest inventar metalic funerar este depus pe un postament de bolovani de râu cu multe oase calcinate şi cenuşă.

Rituri şi ritualuri
Ritul şi ritualurile funerare descoperite în mormintele necropolei de la Teleşti-Drăgoieşti sunt interesante şi ne dau unele lămuriri referitoare la înmormântările care aveau loc în acea vreme în mediul getic în zona de nord a Olteniei.
Ceremonia funebră-arderea defunctului şi a obiectelor de ofrandă considerăm că se desfăşura în afara necropolei, deoarece nu s-a întâlnit în nicio situaţie o  ardere pe loc în morminte. Locul rugului funerar (ustrinum) era într-o zonă din afara necropolei, după care  resturile cinerare  erau depuse în morminte, fie pe solul antic, pe un postament de bolovani de râu sau într-o groapă mai mică, uneori marcată de bolovani sau în câteva cazuri în urne.
În unele situaţi aceste vase de ofrande şi inventarul metalic erau puse într-un ring de piatră de diferite dimensiuni. În alte situaţi mormântul cuprindea săbii cu nituri, cuţite de luptă (pumnale), vârfuri de lance de cele mai multe ori depuse în oase aşa cum arătam anterior. Aceste morminte aparţineau unor luptători importanţi sau căpetenii. Se poate considera că aceste ringuri de bolovani de râu întâlnite la Teleşti-Drăgoieşti simbolizau cultul solar. În alte situaţii oasele calcinate inventarul ceramic şi metalic funerar erau depuse pe o „platformă” de cenuşă şi cărbuni sau pe un postament de bolovani de râu, acestea indicând o poziţie înaltă poate privilegiată a celor înmormântaţi în acest mod în necropola de la Teleşti-Drăgoieşti.
O altă necropolă ce ne poate oferi date referitoare la viaţa spirituală a geţilor în Gorj este cea de la Alimpeşti, care are ca rit incineraţia, iar ritualul constă în depunerea resturilor cremate în gropi dreptunghiulare. Inventarul funerar cuprinde: vase fragmentare, zăbale, vârfuri de lance, toate depuse în gropi patrulatere cu dimensiunile de 2 x 2 m. Necropola se încadrează cronologic în sec. V-IV a. Chr.
Descoperiri arheologice care ne duc la aceleaşi concluzii referitoare la spiritualitatea geto-dacilor în Gorj sunt prezente şi în necropola plană de la Turburea-Spahii.
Mormântul de la Teleşti „Poienile Mici” a aparţinut unei femei celte. Obiectul cel mai important, centura, aparţine aşa-zisului tip „ungar” şi are mai multe analogii în lumea scordiscă. Această femeie a fost incinerată pe un car ceremonial (cuiele în „T”), obiectele de podoabă (fibulele şi mărgelele) au fost depuse într-o groapă simplă.
Complexul funerar de la Teleşti-Gorj reprezintă o descoperire izolată într-o zonă ocupată de geţi. Celţii nu au pătruns în Oltenia în perioada La Tene C 1, fapt arătat anterior prin prezenţa lor documentată arheologic în zonele limitrofe şi conforme cu scrierile autorilor antici (Strabon). Prezenţa mormântului celtic de la Teleşti – Gorj poate fi pus în legătură printr-o „căsătorie” între geţii din Oltenia de nord şi celţii dintr-o zonă învecinată. Astfel de legături între geţii din Oltenia şi grupuri de celţi ar fi putut să fie mai  multe decât cele descoperite arheologic.
Un mormânt din cele două de la Vârţ-Teleşti aparţin unui bărbat, prin descoperirea  vârfului de lance şi a unui cuţitaş alături de oasele calcinate şi cenuşă, iar altul este al unei femei (mărgele şi oase calcinate).
Elementele de viaţă spirituală ale geto-dacilor puse în evidenţă prin cercetările arheologice sistematice (necropole, morminte, tezaure de podoabe şi monetare), sau descoperiri întâmplătoare atestă existenţa vieţii materiale şi spirituale a acestora pe teritoriul Gorjului.

One Comment »

  • ChitulescuRodica says:

    S-ar putea ca elementele așa-zise celtice, să aparțină clasei sacerdotale și în același timp, voievodale,geto-dace.În această clasă se situau inițial și monahiile sau monahii. Toponimul, Motru, dezvăluie, cf. N. Dens. existența, matrourilor(lăcaș de cult, inițial, subteran(peșteri..), populate de monahii.Coifurile, considerate, celtice, aveau rolul mitrei arhierești și în același timp și voievodale. Coifurile au simboluri mitraice iar aceste simboluri s-au născut în pământ oltenesc. Elemente mitraice s-au descoperit la Hobița,Slăveni.Aveau și alte popoare antice această simbolistică ceea ce dovedește fie obărșia comună, fie adoptarea credinței Gebelo-Zamolxiene.Zamolxe este numit:începător de neamuriși dătător de legi. Zamolxe este HGeoBel, căruia îi este adresată, inscripția descoperită la Săcelu.MaLaGhBel,HGeoBel era Zamolxe-GeBeleIzis,păzitorul(prin rugăciune, prin viață sfântă). al g-d.Neamurile nordice îl recunosc drept Zamolxe iar cele sudice,Bel, Bal.Casa Atreilor Micenei, care se revendica la neamul zeilor, aveau o clasă nobilă, Vala-Getas(a valahilor-geți) și aveau aceeași simbolistică drept păzitoare a cetății cu cea descop. ca păzit a morm, Cu 2 lei,aflată la Muz. Tg. Jiu, Muz,Naț. de ist. Buc.