Viaţa spirituală a geto-dacilor pe teritoriul gorjului (II)

Dezvoltarea economică a Daciei a însemnat şi o bogată viaţă spirituală a  geto-dacilor, descoperirile arheologice evidenţiind o  preocupare a acestora pentru cultură, artă, datini, obiceiuri şi credinţe. Numai aşa putem explica seria atât de bogată a podoabelor de tot felul (brăţări simple sau plurispiralice, inele, cercei, coliere, pandantive, cingători, etc.), cât şi a vaselor de argint dovadă a bogăţiei şi a gustului lor pentru frumos, dar şi capacitatea vădită, deosebită a atelierelor lor de a crea adevărate opere de artă în care tradiţia traco-geto-dacică se împleteşte cu influenţele străine, fără ca originalitatea locală să fie afectată. Asemenea elemente de spiritualitate geto-dacică, în contextul numeroaselor dovezi ale vieţii materiale, sunt atestate şi în judeţul Gorj, ceea ce ne determină să stăruim asupra acestui aspect integrându-l la nivelul actual de atestare arheologică în România.

Considerăm tot ca un element al spiritualităţii geto-dacilor că trebuie menţionat tezaurul de la Poiana – Rovinari. Descoperit în anul 1938 de un localnic  din satul Poiana, în vremea arăturilor, la marginea unei terase a Jiului. Acesta a stârnit interesul specialiştilor. Astfel, Muzeul Naţional de Antichităţi l-a delegat pe C. S. Nicolăescu – Plopşor să facă o cercetare la faţa locului; în urma sondajului au mai apărut încă trei obiecte. În total, este vorba de 28 de monede şi 28 de obiecte de podoabă. Păstrate iniţial la Muzeul Naţional de Antichităţi  este apoi transferat la Muzeul de Istorie al României.

Un tezaur impresionant
Monedele: 28 de piese (15 denari republicani romani plus 13 denari imperiali). Cele mai vechi piese republicane datează din anii 124 – 103 a.Chr., iar cele mai recente de la Marcus Antonius (anii 32 – 31 a.Chr). Monedele imperiale provin de la Tiberius (o piesă nedatabilă), Nero (anii 65 – 66 p.Chr. – două piese), Vespasian (6 piese), Domiţian (3 piese – anii 77, 78 şi 81 p.Chr.) şi o piesă nedeterminată.
C. Nicolăescu – Plopşor punea îngroparea tezaurului în legătură cu luptele lui Domiţian contra dacilor, deoarece ultimele monede din tezaur datează de pe vremea acestui împărat. Autorul face conexiunea între părăsirea cetăţii de la Vârţ şi îngroparea tezaurului descoperit la Poiana. Tezaurul a fost ascuns odată cu cucerirea Daciei de către romani, în timpul lui Traian, castrul de la Poiana – Rovinari fiind construit după cucerirea romană. Piesele de podoabă  se pot considera ca obiecte de artă realizate de meşteşugarii daci în perioada sec. I a.Chr. – I p. Chr.

Arta ceramicii pictate
Trăsăturile artei geto-dacilor trebuie sesizate, evidenţiate şi în domeniul ceramicii pictate. În judeţul Gorj, aceasta este descoperită în cantitate mai mică şi se întâlneşte pe fructiere, urcioare, străchini şi chiupuri. Pasta este fină, de culoare alb gălbuie şi este pictată în funcţie de destinaţia vasului, la exterior sau interior cu linii de culoare brun – roşcat. La fructiere pictura este amplasată pe faţa interioară a peretelui şi este realizată prin linii drepte, groase de circa 5 – 6 mm, trase pe orizontală şi şerpuite pe verticală.  La urcior, având în vedere fragmentul de gât ce s-a descoperit, pictura este amplasată la baza acestuia şi constă dintr-o linie groasă de circa 5 mm, trasă cu o pensulă pe orizontală. La chiupuri, pictura a fost descoperită pe câteva fragmente de buză, iar la străchini, pe câteva fragmente s-au păstrat linii subţiri trase imediat sub buze, atât în interior, cât şi în exterior.
Fragmentele amintite au fost descoperite în aşezarea geto-dacică de la Bărbăteşti – Socu. Analogii cu aceste descoperiri arheologice întâlnim la Ocniţa şi aşezările dacice din Moldova.
Ca element de spiritualitate ritul şi ritualul de înmormântare făceau parte din  credinţele geto-dacilor, iar acest lucru poate fi bine explicat şi pe seama descoperirilor arheologice făcute în judeţul Gorj în necropolele de la Alimpeşti, Teleşti – Drăgoieşti, Turburea Spahii şi mormintele de la Vârţ – Teleşti.

Cercetătorul Floricel Marinescu a descoperit pe malul drept al Olteţului la Alimpeşti în punctul numit „Jarişte”o necropolă tumulară din sec. V-IV a. Chr. Floricel Marinescu reuşeşte să cerceteze 6 tumuli din necropolă care în mare parte a fost distrusă de lucrările agricole. Sub mantaua de pământ s-au găsit 3-4 rânduri de bolovani de râu. De regulă în centrul fiecărei movile au fost amenajate gropi patrulatere cu dimensiunile de 2 x 2 m, încadrate de bolovani mari trecuţi prin foc – unde se depuneau majoritatea resturilor incinerate – oase calcinate, cărbuni, vase de ofrandă, inventar metalic. Aceste obiecte de ofrandă erau depuse fie pe o lespede de gresie arsă, sau în unele cazuri erau puse în vase cu rol de urne. Resturile cinerare erau aduse de la un rug funerar din afara necropolei. Inventarul metalic funerar se compune din zăbale, vârfuri de lance, un vârf de săgeată din fier cu două aripioare.
Necropola de la Alimpeşti  – Gorj se încadrează cronologic în sec. V-IV a. Chr.
Tumulii cercetaţi (58 de movile) în necropola getică de la Teleşti -Drăgoieşti de Gheorghe Calotoiu în perioada 1982-1990, după structură se împart în două variante:
Varianta I cuprinde tumulii a căror manta este de pământ. Mantaua de pământ depus avea culoarea galben-cenuşie sau brun-gălbuie. Variantei I îi aparţinea majoritatea tumulilor cercetaţi la Teleşti-Drăgoieşti.
Varianta II cuprinde un număr mai mic de tumuli, care au mantaua din bolovani de râu, dispuşi astfel: la margine se găsea un rând de bolovani, iar spre centru unde se afla mormântul, bolovanii erau dispuşi pe trei sau chiar patru rânduri. La rândul ei,  această manta era acoperită de pământ.
În necropola de la Teleşti-Drăgoieşti ritul funerar a fost unitar, incineraţia fiind proprie tuturor mormintelor. Acest rit funerar este caracteristic grupului Ferigile în care se încadrează necropola de al Teleşti-Drăgoieşti şi este în general specifică populaţiei autohtone getice din această fază de evoluţie.
În necropola getică de la Teleşti-Drăgoieşti nu s-a descoperit niciun rug funerar, ceea ce arată că incinerarea s-a făcut în altă parte, în afara ei, la un „ustrinum”.