Un bătrân din Bărbătești este urmașul turcilor care au invadat Țara Românească, în Secolele XIII-XIV, sub Imperiul Otoman. Se numește Ion Afrim, dar se consideră român sadea, deși știe de la fiul său că a descoperit rădăcinile neamului, convingându-se că e venit din Turcia.
Ion Afrim consideră că aici e casa lui și a strămoșilor lui, chiar dacă numele îl trădează de la distanță. Și nu există nici un dubiu că este turc, pentru că se știe că aici, la Bărbătești, turcii au rămas mult timp, în vremea ocupației Țării Românești de către Imperiul Otoman. Ba chiar i-au învățat pe localnici să toarcă părul de capră și să-l țese, din el făcând pături, preșuri, genți și alte obiecte, meșteșug nespecific zonei Olteniei și care s-a practicat până nu demult, cu niște unelte diferite de cele folosite de români pentru lână. Iar o parte dintre turcii încartiruiți la Bărbătești au rămas definitiv aici, după retragerea Imperiului Otoman, pentru că s-au îndrăgostit de româncele noastre și au întemeiat cu ele familii mixte.
Ion Afrim se simte atât de român, încât spune povestea turcilor de la Bărbătești, de parcă unul dintre aceștia n-ar fi fost însuși strămoșul lui:
„Când năvăleau turcii pe aici, oamenii s-au retras de la strada principală și s-au mutat pe dealuri, că pericolul nu era la fel de mare, erau mai feriți. Când au plecat turcii, unii dintre ei au rămas. Eu nu știu exact cine a fost acel strămoș al meu care a decis să rămână, cum l-a chemat, dar băiatul meu a găsit prin cărți originea numelui Afrim, de unde vine și e clar că ne tragem din neam de turci.”
Ion Afrim e de când se știe în Bărbătești. Aici s-a născut, a crescut, s-a căsătorit, iar de câțiva ani, de când soția sa, româncă, a plecat dintre cei vii, îi păstrează tabloul lângă o icoană și o candelă aprinsă și se duce în fiecare zi cu flori la ea la mormânt.
daca este turc …ucidetil…astia au ucis gorjeni…