Un nou partid de lider

Loading

Partidul Social Democrat Muncitoresc, noul partid creat de Miron Cozma, care a fost lansat zilele trecute la Târgu Jiu, nu va fi altceva decât o rampă de lansare pentru „Luceafărul huilei” către o funcţie politică. Puţini vor fi cei care-l vor urma, iar el nu va face altceva decât să le vândă voturile, aşa cum au făcut Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor cu voturile partidelor lor. De asemenea, partidul lui Dan Diaconescu va avea aceeaşi soartă. Oamenii se vor aduna în jurul acestor lideri, din dorinţa de a găsi o alternativă pentru o viaţă mai bună, dar nu vor obţine decât promisiuni, iar liderii lor posturi. E clar că, fără cei mai sus menţionaţi, partidele cu pricina ar muri în secunda doi. Aproape că s-a întâmplat asta cu partidul lui Becali, imediat după ce acesta şi-a atins scopul de a fi europarlamentar, ca acum, când are din nou nevoie de voturile oamenilor lui, pentru a avea ce scoate la mezat, îi adună încă o dată sub „stindardul voievodului”. Iar tehnica e simplă. Votanţii trebuie adunaţi, indiferent din ce motiv, ori că sunt OTV-işti, ori stelişti, ori pentru că s-au săturat de marile partide şi încearcă să schimbe ceva, schimbând omul pe care pun ştampila, în speranţa că va fi mai bine. Una dintre dovezi e aceea că, de exemplu, Constantin Căruntu, cel numit de curând preşedinte al organizaţiei Gorj a partidului lui Dan Diaconescu (numit Partidul Poporului), a declarat că a acceptat intrarea în partid şi funcţia pentru că este fan Dan Diaconescu şi mai puţin că ar avea convingeri politice care ar converge către doctrina politică a partidului cu pricina.
Ce să mai spun de Miron Cozma, care şi-a lansat partidul la Târgu Jiu, într-un restaurant, deci nici la Bucureşti, unde vrea să ajungă, pentru că spune că vrea să fie preşedintele României, nici la el în Valea Jiului, unde, probabil, nu mai are trecerea pe care a avut-o când îi lua cu ei pe mineri la Bucureşti să răstoarne Guvernul, la Mineriade.
E foarte clar că aceste partide de lider vor rupe câte puţin din pâinea de la masa (de oameni)la care se aşează, după care, liderii lor se vor aşeza la altă masă, cea a negocierilor cu partidele mari, pe lângă care vor avea rol de sateliţi aducători de voturi. E drept că există unul dintre ei care e posibil să nu cadă prea uşor la pace şi să facă compromisuri cu orice preţ, iar aici mă refer la Corneliu Vadim Tudor. N-aş băga, însă, mâna-n foc nici pentru el, pentru că, deşi se ţinea tare cu gura că nu va fi niciodată de partea trădătorilor, acum se mulţumeşte cu postul călduţ de europarlamentar şi se mai răboleşte la putere doar pe la televiziuni, de dragul ratingului şi a viitoarelor alegeri, în timp ce membrii lui de partid suferă în tăcere.
Cât despre transformarea partidelor de lider în sateliţi ai marilor partide, mai precis despre modul cum acestea se vor împărţi, asta nu aş îndrăzni să fac previziuni. Pentru că nu există doctrine clare care să împartă partidele în eşicherul politic pe dreapta, centru şi stânga, ci soluţia va fi dat de rezultatele negocierilor pentru funcţiile ce vor fi împărţite ulterior. Bine, oricare dintre partidele mari pot promite, că nu le doare gura. Dar cele mici fac calcule de aşa natură, încât să intre în cumetria care să le asigure accederea la putere, pentru că numai cei care intră la putere îşi împart între ei funcţii. Deci, răbdare şi tutun, dragi cititori, pentru că abia la anul se va intra în linie dreaptă!