Aşa cum s-a văzut în materialul prezentat anterior orice început este mai dificil, iar situaţia din învăţământul românesc pare să nu se fi schimbat nici după mai bine de o sută de ani, scandaluri, lipsă de personal şi o continuă stare de incertitudine, toate cu efecte negative asupra celor ce ar trebui să fie viitorul de nădejde al unei naţiuni ce se vrea în „lumea bună”. Continuăm să prezentăm raportul din anul 1905 pentru a vedea ce se mai întâmplă.
Povestea continuă
Tot în acest an, primarul oraşului cere a i se comunica numele profesorilor cu dreptul de a fi juraţi, arătând totdeodată şi condiţiunile ce trebue să le îndeplinească juratul. Probabil din lipsă de atenţie se înaintează de direcţie se înaintează numele tuturor profesorilor, deşiprintre dânşii erau unii care nu se bucurau de drepturile cetăţeneşti (Vezi rap. Nr. 21 al Dirercţiunei gimnaziului).
În anul 1896-1897 se face o singură schimbare în corpul didactic prin numirea D-lui Numai Frumuşanu ca profesor de limba franceză şi drept în locul D-lui. G.Petroşan.
În acest an se introduce pentru prima oară, conform regulamentului din Monit. Ofic. Nr. 120 din 31 August 1896, admiterea prin examen în gimnaziu şi cum candidaţii erau mai mult de 50 se alcătuieşte două comisiuni: prima din D-ni A. Nicolau şi C Ştefulescu-Rucă şi a doua din D-ni Şt. Bobancu şi G Petroşan, care cum văzurăm încetează de a mai fi profesor. La jumătatea lui Septembrie în zilele de 16 şi 17 se suspendă cursurile cu ocasiunea vizitei M. S. Împăratul Francisc Iosif. O altă întrerupere a cursurilor a fost din causa epidemiei de tuse convulsivă.
În acest an se ivesc neînţelegeri mari în corpul didactic. Profesorul C. Ştefulescu Rucă acuzat că a lovit cu palma pe elevul Lupescu Mih, primeşte de la director care s-a grăbit în acest caz, un avertisment lăsând să transpire şi prin elevi cunoştinţa acestui avertisment, când normal era să-l admonesteze şi numai la o recidivă să-l avertizeze. Faptul indignează pe ceilalţi profesori şi D-l. Al. Nicolau, temperament mai puţin stăpân pe sine, aruncă cuvinte grele la adresa directorului, atrăgându-şi astfel şi dânsul un avertisment (Vezi adresele Nr. 49 şi 50/1897). În asemenea împrejurări era uşor de prevăzut că scandalul va isbucni în toată regula. Un maestru, DL. G. Hristache cere definitivatul şi ministerul certe avizul directorului, care opinează a nu i se da motivându-şi opinia pe o mulţime de acuzaţiuni ce i le-a adus numitului maestru. Din toate acestea porneşte o ură între Director ţi unii din profesori şi cel d-ântâi intervenea chiar prin rapoarte ca profesorii să fie mutaţi. Anul şcolar se închee cu decretul regal nr. 2413 din 23 Iunie 1897 prin care se dăî gimnaziului numele „Tudor Vladimirescu”.
Aşa începea istoria…
Cu începerea anului şcolar 1897-1898 se face o singură schimbare în corpul didactic numindu-se în locul D-lui. G. Cernican ca maestru de muzică Dl. Eugeniu Bulbuc cu titlu provizoriu (Vezi Ord. 38921/9479 B din 2 Septembrie 1897). Această numire atrage după sine vacanţa postului de secretar şi secere numirea D-lui profesor Şt. Bobancu (Vezi rap. Nr. 6 din 8 Septembrie 1897). Cu ocaziunea cumpărărei cărţilor de studii de către elevi se iveşte o neînţelegere care ajunge şi la cunoştinţa ministrului. Librarul local, Dl. N. D. Miloşescu reclamă Ministerului că profesorul Al. Nicolau, impune elevilor a—şi cumpăra cărţile de la cel de-al doilea librar d-l. Ilie Şerbu. Directorul gimnaziului primeşte însărcinarea a face anchetă şi printr-un raport amănunţit cere mutarea profesorului, descriindu-l pe acesta în culorile cele mai negre (Vezi rap. Nr. 52 din 30 Noembrie 1897). Ministrul nu dete urmare acestui raport că profesorul Al. Nicolau se împăcă cu numitul librar, care îşi retrage reclamaţiunea. Şi înacest an localitatea a fost bântuită de epidemii ceea ce a atras închiderea şcolei de la 21 Ianuarie 1898 până la 26 Februarie acelaşi an din cauza febrei tifoide şi rugeolei. Către sfârşitul anului, maestrul G. Hristache, începe a profera prin oraş la adresa colegilor săi cuvinte triviale şi diferite acuzaţiuni ceea ce sileşte pe director a cere ca şi anul precedent, mutarea numitului maestru (Vezi rap. Nr. 100 din 7 Mai 1898). Tot spre sfârşitul anului, la 27 aprilie 1898 gimnaziul este vizitat şi inspectat de secretarul general al Ministerului Dl. Şt. Shleanu şi Dl. inspector Ştefan Ion.(Va urma)
Ion Hobeanu
