Un „bărbat al datoriei” şi amintirile sale

Loading

Colonelul în retragere Ion C. Gociu şi-a lansat recent la Târgu-Jiu, cartea „Din Văianu la Toronto”, publicată sub pseudonimul Mugurel Pădureanu-Coarba. Astfel, în sala de protocol arhiplină a Secţiei de Artă a Muzeului Judeţean Gorj, din Parcul municipal . La evenimentul moderat de lectorul de carte, prof. George Manoniu au participat Dumitru Hortopan, directorul Muzeului Judeţean, Olimpia Bratu, directoarea Bibliotecii Judeţene „Christian Tell”, alături denumeroşi oameni de cultură, foşti camarazi de arme sau colegi ai autorului.

De la viaţa în mediul rural, la armată
De la viaţa în mediul rural, la armată

Vizibil emoţionat, autorul a vorbit cu eleganţă despre cartea sa , ţinând să le mulţumească tuturor iubitorilor de frumos care au venit să-i fie alături. Scriitorul a explicat cum a reuşit să îşi adune şi apoi să-şi aştearnă gândurile pe coala albă de hârtie, afirmând că „nu e niciodată prea târziu să iei condeiul în mână”.
Colonelul în retragere Gociu le-a făcut şi o recomandare cititorilor în legătură cu volumul său „a nu se citi seara, deoarece captivează şi dă dependenţă”.
Autorul pune pe hârtie aspecte din viaţa de la ţară, condimentând cartea cu momente importante din viaţa şi cariera sa militară. Astfel, readuce în prezent trecutul său, vorbind despre „prima călătorie mai lungă cu trenul”, sau de momentul în care a depus „jurământul de credinţă patriei”. Dar nu-i neglijează nici pe „colegii de şcoală” cărora le-a dăruit un capitol în cartea sa, însă nici nu poate uita ceea ce înseamnă „plânsul dorului de mamă”. Şi, nu în ultimul rând, scriitorul Ion C. Gociu nu trece mai departe în cartea sa fără să vorbească despre „femeia ca o floare”, apropiindu-se de finalul cărţii cu ceea ce a trăit atunci când era „călător spre Canada”.
Cartea d-lui Ion C. Gociu se citește cu sufletul la gură, pentru că autorul, înzestrat cu un talent literar pe care nu l-am bănuit, își „mărturisește” în pagini memorabile – cu multă sensibilitate – nostalgia satului în care a văzut lumina zilei și pe care îl păstrează în amintire, iubirile și atracţia eternului feminin, idealurile din tinereţe, bucuria împlinirilor, dar și greutăţile care i-au stat în drumul său spre vârf consideră prof.univ. dr. Alexandru Metea, unul dintre primi cititori şi critici ai cărţii.
În acelaşi registru de aprecieri critice se plasează şi comentariul lectorului de carte, prof. George Manomiu, ziarist profesionist, care spune Domnul Ion Gociu, povestitor cu o reală și înnăscută vocație narativă, reușește prin cartea de față un fel de puzzle și dăruiește spre reconstituire, cu o admirabilă trudă cărturărească și migală poematică, o lume care astăzi nu mai există, prin scurgerea firească a vremurilor.
Retrăind trecutul tradi­țional românesc, autorul împletește armonios, cu ochiul retrospectiv al unui fin observator, și selectează din lumea ce i-a fost în preaj­mă-i întâmplări, fapte și chipuri semnificative, dintr-o realitate care a existat și nu mai este, decât în nemurirea ei. Din acest demers creator, reiese până la urmă această carte de minte și de suflet, un fel de panoramic multidimensional, chiar dacă nu și exclusiv, descoperindu-ne locuri (Văianul copilăriei, Sibiul vieții de cadet, Târgu-Jiul adolescenței), fapte (drumul spre Târg, ca „ o descoperire a Americii”, pițărăii, ursitoarele, perigrinarea peste munți, ca un semn al dăinuirii neamului, vatra străbună cu datinile ei, misterul iubirii florale ș.a.), dar, mai cu seamă, figurile nepieritoare ale existenței noastre, mama, tatăl, frații, rudele și ceilalți piloni ai universului ancestral.Citind paginile scrise de Ion Gociu, trăiești sentimentul că descoperi un univers uman specific și cumva unic în marele Univers, anume cel al unei alte civilizații, plutind cu o altă posibilă arcă, spre bucurie și spre arțarii altor mirifice tărâmuri, precum a zburat odinioară un Antoine de Saint Exupery…
Nouă nu ne mai rămâne decât să-l felicităm respectuos pe distinsul autor, dl. col. Ion Gociu pentru reuşita-i literară, urându-i viaţă lungă, sănătate şi putere de muncă întru noi apariţii editoriale.

One Comment on “Un „bărbat al datoriei” şi amintirile sale”

  1. Înainte de toate un ofiţer este un patriot dovedit prin însăşi profesia aleasă, iar ca militar să te dezrădăcinezi din locul în care te-ai născut împins, sunt sigur, de oful material a găsit cea mai bună formulă de vindecare, scrisul şi a ales corect.

Comments are closed.