Cu mai mulţi ani în urmă, specialiştii Muzeului Judeţean Gorj au descoperit la Turburea, în zona „Dealul Spahiilor”, existenţa unei aşezări şi a unor morminte din epoca geto-dacică. Cercetările arheologice au fost coordonate de cercetătorul Petre Gherghe de la Facultatea de Istorie de la Universitatea din Craiova.
În urma cercetărilor de suprafaţă efectuate cu mai mulţi ani în urmă s-a putut constata pe platoul denumit „Dealul Spahiilor” existenţa unei aşezări şi a unor morminte din epoca geto-dacică. În zona „A” au fost descoperite morminte de incineraţie, bogate în cenuşă şi oase incinerate fragmentare dispuse în partea de sud-vest a platoului. În zona „B” au fost găsite locuinţe datorită existenţei chirpicului şi lipsei fragmentelor de oase situate în zona de nord-est a dealului. Cercetările arheologice au fost coordonate de cercetătorul Petre Gherghe de la Universitatea din Craiova.
Necropolă geto-dacică
Săpăturile arheologice s-au desfăşurat în zona „A” urmărindu-se petele de cenuşă, fragmentele mici de oase calcinate şi bucăţile de ceramică scoase la iveală. Cu această ocazie au fost identificate 30 de morminte într-o necropolă plană. În mormintele M 11, 12,14,26, s-a mai putut observa fundul gropii datorită culorii negricioase sau gri-cenuşiu, dată de urmele de cenuşă amestecată cu fragmente de oase, pe solul viu de culoare roşcat-cărămizie. Gropile au avut o adâncime de 0,75 m, iar baza lor avea o formă rotundă şi nu depăşea diametrul de 1 m. În mormântul 10 (M 10), depunerea resturilor incinerate s-a făcut într-o urnă bitronconică, aşezată în groapă în timp ce la majoritatea celorlalte morminte resturile incinerate au fost depuse direct în groapă împreună cu fragmentele mici de vase şi uneori chiar cu o parte din obiectele ce au aparţinut defunctului (M5,11,12,17,18,19,26), unde pe lângă oasele incinerate, fragmentele ceramice, cenuşă au fost descoperite şi fragmente de metal sau arme.
În ceea ce priveşte ritul funerar, acesta era unitar şi anume incineraţia este folosită în toate cazurile, cu toate acestea ritualul incinerării s-a manifestat în mod diferit. De exemplu în mormântul M 10, aşa cum aminteam, oasele incinerate, s-au pus într-o urnă bitronconică iar în alte situaţii resturile cinerare au fost depuse direct în groapă alături de o parte a obiectelor ce au aparţinut defunctului. Majoritatea vaselor de ofrandă au fost sparte ritual la rugul funerar, având urme de arsură secundară iar după acea au fost depuse în morminte.
În urnă au fost găsite bucăţi mici de oase amestecate cu pământ, două obiecte de podoabă din foiţă de argint frumos ornamentate cu motive de influenţă celtică, care provin de la un torques şi un arc răsucit pe miez de fier provenind de la un colan. Toate aceste obiecte au urme puternice de deteriorare. În M 6 pe lângă fragmentele mici de oase incinerate şi cenuşă a fost recuperată o mărgică de sticlă de culoare gălbuie. Fragmentele ceramice găsite în morminte provin de la vase cu buza răsfrântă, îngustă şi pântec bogat, de la vase bitronconice cu buza evazată (spre exterior), de la castroane şi străchini. În M 4,5,11, 17,18,19,26, au fost descoperite pe lângă fragmentele ceramice, arme şi fragmente de metal. Astfel, în mormântul 17, au apărut fragmente ceramice de la un castron, alături de oase incinerate, un mâner de lance, o lance cu lama îndoită, un vârf de lance, un mâner de cuţit şi un cuţit uşor încovoiat din al cărui mâner se mai păstrează un fragment.
În mormântul M11 pe lângă cenuşă, cărbuni şi fragmente de oase incinerate a fost descoperit un mâner de lance, o sabie îndoită ritual, oase incinerate, cenuşă, cărbuni, fragmente ceramice din pastă grosieră în compoziţie cu pietricele, arse incomplet de culoare castaniu – cărămizie.
În zona „B” au fost identificate 71 de puncte de interes arheologic de dimensiuni diferite. Au fost descoperite mai multe locuinţe de suprafaţă în care au fost găsite fragmente ceramice. Ca ornamente la aceste fragmente ceramice întâlnim brâul alveolat, care înconjoară vasul, butoni circulari, conici sau în formă de „şa”, elemente specifice ceramicii dacice.
Locuinţe de secol III-II î. Chr
În general fragmentele ceramice descoperite în zona „B” (unde sunt locuinţele) provin de la vase mari cu pereţi groşi (vase care se foloseau la păstrarea proviziilor) şi de la vase mai mici de formă tronconică sau bitronconică, căniţe sau fragmente de castroane. În toată aria descoperirilor au fost bucăţi de chirpic de la locuinţe. Au mai fost recuperate fragmente din piatră de râşniţă, fusaiole şi un pinten de fier. Toate aceste materiale descoperite în zona respectivă ne-au dus la concluzia că suntem în faţa unei aşezări cu locuinţe semiîngropate şi de suprafaţă, cât şi a unor gropi menajere.
Pe baza materialelor arheologice descoperite s-a ajuns la concluzia că aşezarea şi necropola de la Turburea, punctul „Dealul Spahiilor” se datează în sec. III – II a.Chr. şi a aparţinut unei populaţii autohtone dacice, care importa arme de influenţă celtică. Necropola are ca rit incineraţia, ritualul constă în depunerea oaselor în vase sau pe solul antic. Majoritatea obiectelor de ofrandă prezintă urme de arsură secundară ducându-ne la concluzia că rugul funerar a fost în afara necropolei, iar în câteva situaţi a fost găsită arsură de la rugul funerar, în câteva morminte.
Numărul mare de morminte şi locuinţe descoperite la Turburea – Spahii, bogăţia materialului arheologic recuperat dovedeşte că această zonă a fost intens locuită de triburile geto-dacice. Totodată precizăm că prin perieghezele făcute în zonă au fost descoperite noi puncte de interes arheologic, dovedind condiţiile prielnice pentru dezvoltarea vieţii materiale şi spirituale a populaţiei traco-geto-dacice în timp şi spaţiu pe teritoriul Gorjului.
Dr. Gheorghe Calotoiu
Dr. Dumitru Hortopan
