Tupeocraţia extinsă şi la CCR

Despre matematica „made în România” în care „6” este mai mare decât „7.400.000” au rămas surprinşi până şi liceeni care au picat anul acesta Bacalaureatul la această disciplină. Doar Augustin Zegrean şi compania sa fosilizată în „cvorum” ne-ar putea oferii lămuriri, dacă nu ar fi atât de preocupaţi să lanseze apeluri adresate autorităţilor publice şi mass-mediei pentru a înceta „presiunile şi acţiunile defăimătoare” împotriva Curţii Constituţionale.
Dacă în România „constituţional” înseamnă „boicot” pentru neprezentarea la referendum şi refuzul de exprimare a unui drept, culmea „constituţional”, înseamnă fie că Justiţia, cu o sabie de butaforie şi o balanţă ridicol de măsluită, continuă să rămână legată la ochi, fie că „tupeocraţia” s-a extins şi la membrii Curţii Constituţionale, care după ce au invalidat referendumul, se jură cât sunt de independenţi politic. Despre acest din urmă aspect mai multe ne poate relata chiar Augustin Zegrean, deputat PD în perioada 2004-2007, numit judecător CCR la propunerea lui Traian Băsescu şi ales ulterior preşedinte al Curţii Constituţionale cu cinci din nouă voturi.
Despre „constituţionalitatea” anulării votului a 8.455.336 de cetăţeni, ne pot explica însă doar cei şase membri ai Curţii Constituţionale care s-au exprimat pentru invalidarea referendumului şi Băsescu, şapte, care-i şi întrece (nu se impune rima)…
S-ar putea crede că însuşi Traian Băsescu, cel care în perioada suspendării sale, fără a fi „dotore”, a oferit din faţa unui garaj lecţii tuturor românilor despre ce înseamnă „Constituţia României” s-a aflat în spatele „tastei 3”.
Cum poate fi anulat votul a 7.400.000 de români care s-au exprimat eligibil prin referendum în favoarea demiterii lui Traian Băsescu dacă nu într-un regim politic numit „tupeocraţie”, în care legea pumnului băgat în gură pe motiv de neconstituţionalitate este o „bună practică”?
România, o ţară fascinantă de altfel, dacă nu eşti obligat să trăieşti în ea, s-a transformat într-un fel de bârlog al „tupeocraţilor” şi al cioclilor puşi până mai ieri să distrugă tot ce înseamnă relansarea economică a ţării, astăzi îmbrăcaţi cu robe vişinii. Sigur, veţi spune, nimeni nu te opreşte să pleci unde vezi cu ochii, iar invitaţia a fost făcută în urmă cu doi ani, chiar de către cel care pentru mine, alături de alţi 7.400.000 de români, este preşedinte demis, lider incontestabil al „tupeocraţilor”, a cărui singură prerogativă este să sfideze fără menajamente în continuare.