Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Editorial, Magazin » Tismana, cu flori în pridvor

Tismana, cu flori în pridvor

Submitted by on 25 May 2010articol citit de 1,730 ori | No Comment

Dimineţile dezmiardă cu fiecare zi valea râului învăluit de legede. De pe tăpşanul mănăstirii, răsăritul se vede peste coline, tot limpede, tot curat, tot plin de lumină şi scăldat de roua lui mai. Dinspre vârfuri de brazi, năframa dimineţilor aşterne peste împrejurimi ofranda soarelui prietenos. Jos, la pintenul muntelui, se zăresc fulgurări din valurile răzleţite ale Tismanei, zburdalnică şi fantomatică în această primăvară împovărată de ploi şi răspândiri de rod. În templul credinţei, sub tăcerea zidurilor albe şi a turlelor celeste, raiul lalelelor înflorite dăruieşte ochilor imagini încântătoare, care coboară în neuitare şi în adâncimi de suflet. Fâşii multicolore înnobilează vatra seculară a mănăstirii. Lalele albe, lalele roşii, lalele galbene, lalele negre, lalele inimaginabil de frumoase, lângă  inedita colecţie de cactuşi, într-o fericită simbioză a facerii de bine, într-un univers al liniştii şi rugăciunii.
Păşim tăcuţi prin tihna acestor locuri, cu grijă să nu răscolim istoria. Lumina din candelă şi farmecul florilor veghează mormântul ctitorului Nicodim. Sus, în cremenea muntelui înviorat de frenezia imperiului verde, se mai găsesc frânturi din povestea descinderii călugărului prin acest ţinut. Nu ştim însă, dacă prin gingăşia lor, florile de liliac agăţat de stânci pot vorbi despre acele vremuri. Ascultăm iarăşi şipotul de izvor al Gurniei, firişorul de apă ivit de sub talpa peşterii legendare. Admirăm ferestrele şi pridvoarele încărcate de flori şi culori, într-o inedită armonie a bunului simţ şi a iubirii de frumos. Coborâm apoi pe sub ramuri de fag şi arţar, pe sub cupola pădurii aflate într-o fericită şi crudă expansiune a verdelui primăvăratic. Adăstăm pe vale, dincoace de apa Tismanei, viforoasă şi zvârlită în bulboane cărunte, respirăm aerul răcoros al văii şi, printre coloane de brazi, zărim Cascada Stârmina – pragul stâncos peste care se prăvăleşte în mii de sclipiri apa Gurniei. Undeva, la margine de drum,  sub streaşina pădurii, regăsim Chioşcul lui Coşbuc. Nu se aude deloc foşnetul peniţei pe faţa hârtiei. Poetul este plecat, poezia este aici. O regăsim şi o recitim!
La doi paşi, în tabăra Gura Plaiului, ne întâlnim însă cu vocile tinere ale elevilor creatori de literatură din şcoala gorjeană, copii talentaţi care, prin scrierile lor, înzestrează versul cu gânduri şi imagini noi. Odată cu ei au venit să cânte fetele din Grupul folcloric “Tisa”, pregătite cu sârg şi nobleţe de profesoara Maria Corlan Mischie. Tot aici, ca într-o adevărată agora a talentului meşteşugit în cuvinte, elevii şi-au trimis în concurs cele mai bune reviste şcolare. Au fost două zile de sărbătoare rară pentru elevii pasionaţi de literatură, iar ei au ales Tismana şi luna mai pentru a-şi face cunoscute poezia, proza, reportajul, romanul, piesa de teatru sau simplul jurnal literar. Aici, într-un piesaj mirific şi generos şi-au citit ei versurile.
Aici, iarba a crescut voievodal, împlinind poienile şi lăsând sevele să zburde prin tulpini fragede spre creştet de flori şi miresme. Unde amintirea poetului stă pe buzele fiecărui călător care se respectă pe sine şi poezia. Tismănenii sunt mândri că, în ultimul secol al mileniului doi, George Coşbuc a ales aceste plaiuri pentru a-şi petrece câţiva ani din viaţă şi a scrie o parte din opera sa literară. Aici, unde versul poetului răsună altfel, înălţându-se încet-încet în freamătul izvoarelor şi-n umbrirea codrului. Unde zăvoiul cu arini se deschide intangibil pentru a face loc apelor, luminii şi cosmosului verde. Unde stânjeneii albaştri îşi apleacă uşor urechile spre firul de rouă iar tufele de lămâiţă împodobesc gardurile grădinilor cu inflorescenţe albe şi parfumuri îmbietoare. Şi unde slacâmul înfloreşte şi se scutură în horirea nuntitoare a albinelor culegătoare, stăruind să reumple fagurii cu cea mai gustoasă miere a anului. Aici, vântul scăpat de pe culmi se rostogoleşte calm în valuri de ierburi, alergând peste poiană, până urcă iarăşi în templul cu fagi. Aici, în luna lui mai, Tismana şi-a pus flori la ureche şi a scos în pridvor toată frumuseţea lor!

Comments are closed.