Ţiganii, problema lor sau a noastră?

Loading

Se pare că România este condamnată în continuare să rămână cu graniţe păzite în Uniunea Europeană din diverse motive, unele cu siguranţă neîntemeiate. Deşi s-au purtat negocieri intense în ultimii ani cu promisiuni care de care mai sigure, am rămas în continuare în afara spaţiului Schengen şi tare îmi e frică că situaţia nu se va lămuri foarte curând. Practic, prin această decizie, românii continuă să rămână cetăţeni de rangul II ai Europei Unite, că vrea sau nu să o recunoască clasa politică.
Unul dintre motive, declarat sau nu oficial, este că cetăţenii europeni se tem de o năvălire a populaţiei rome în toată Europa, mai ales în ţările bogate din Uniunea Europeană. Ori tocmai această justificare nu stă în picioare deoarece ţiganii din răsăritul Europei sunt demult ajunşi la Paris şi la Londra iar când sunt expulzaţi ajung în doar câteva zile înapoi în ţările respective. După ce ani de zile am fost acuzaţi că nu gestionăm corect problema romilor, Europa a muiat tonul iar acum ce se întâmplă prin Franţa sau Anglia înseamnă, uneori, încălcarea grosolană a drepturilor omului. Dar acolo nimeni nu vede, doar în România se vorbeşte de discriminare etc.
Ţiganii sunt o problemă europeană dar nu de masă, un procent al acestei populaţii terorizează efectiv ţări, guverne şi localităţi. Românii aflaţi la muncă în Italia ştiu că mafia ţiganilor este mai tare la Roma decât cea albaneză, celebră în anii din urmă. Dar să fim clari, conaţionalii noştri sau din alte ţări din zonă nu sunt ţinuţi acasă de spaţiul Schengen.
Cred că problema noastră a românilor este că avem romi şi nu ţigani. Francezii, italienii, britanicii cred că dacă e liber la Schengen năvălesc 20 de milioane de romi peste ei. Nenorocirea românilor nu vine de la faptul că europenii ne-au întors spatele, ci că după Revoluţie am legiferat aberaţia cu „romi” în dispreţul istoriei şi tradiţiilor, inclusiv ale acestei naţii.