Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Actualitate, Editorial » Ţara lui Papură Vodă

Ţara lui Papură Vodă

Submitted by on 6 April 2011articol citit de 1,172 ori | No Comment

România se comportă tot mai mult ca un om beat, o ţară mereu surprinzătoare – după cum scriam în editorialul precedent. La senzaţia de provizorat, de legi date aiurea sau făcute  pe genunchi, obicei pe care l-am dus şi la Bruxelles prin Adrian Severin, venim şi cu o aplicare neunitară a legilor româneşti. Mai exact, o faptă sau un drept nu se sancţionează sau nu se aprobă unitar la Târgu-Jiu sau la Târgu-Mureş, la Craiova sau la Bucureşti. Dar asta este reforma Justiţiei propusă de Monica Macovei şi trebuie să ne obişnuim, dacă nu am făcut-o încă, cu faptul că trăim într-o ţară unde lucrurile nu stau deloc ca în Uniunea Europeană, chiar dacă am fost acceptaţi pe pile în 2007.
Cazul măririi salariilor din învăţământ ne-a arătat încă odată acest lucru. ”România nu îşi poate permite să  plătească astăzi majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Datorită unor practici judiciare, unor profesori li s-a admis majorarea salariilor cu 50%, iar alţii nu au primit în instanţă această majorare”, a explicat premierul recent. Poziţia este corectă doar dacă ar veni de la precupeaţa din colţ, altfel, sistemul este condus tot de Executiv, care ar trebui să ia măsuri. Iar ”ideea” neaplicării unor hotărâri judecătoreşti, chiar dacă acestea sunt strâmbe ca tot sistemul, nu se poate aplica. În ţările din Uniunea Europeană o asemenea intenţie îl lăsa pe ”inteligent” fără mandat, la noi o să fie cel mult nişte poziţii exprimate în presă. Dar pentru un profesor de drept constituţional – ca premierul – este absolut jenant să instigi la neaplicarea unor hotărâri judecătoreşti. Bune sau rele, hotărârile judecătoreşti le aplicăm unitar, sau le declarăm pe toate facultative, ca într-o ţară bananieră.
Pe de altă parte, nu este deloc normal ca, într-o ţară unde în domeniul Educaţiei avem circa 400 000 de salariaţi, să avem două sisteme de salarizare. Dar să rezolvăm  cum vrea Executivul, într-o zi cu soare şi coborându-i pe cei care au câştigat în instanţe nu este o soluţie. Se creează şi alte probleme care, probabil, vor ajunge tot în instanţe, oamenii au plătit avocaţi, experţi şi toate cele. Nu poţi să accepţi tu, dascăl, toate privaţiunile, pentru că doar pentru tine ţara nu are bani, că doar dacă îţi dă ţie un venit decent ţara va intra în faliment. Cred că Guvernul, prin acest proiect de act normativ privind uniformizarea salarizării în învăţământ, îşi dă foc la valiză, instanţele europene nu vor tolera o asemenea situaţie fără să penalizeze statul român.
Personal, cred că această lege nu se va da prea curând, probabil niciodată. Şi nu mă refer aici la inflamarea situaţiei în sistemul de Educaţie, s-a văzut că mişcările sociale sunt foarte anemice în şcoli, ci la costurile electorale. PDL-ul şi-a asumat până acum răspunderea unor măsuri nepopulare, dar scadenţa electorală este prea aproape pentru a-ţi permite să pierzi 1,5-2 milioane de voturi de la dascăli şi familiile lor. Cel mai probabil, vom asista la o nouă rostogolire a problemei spre anii viitori. Practica cu o ţară cu două sisteme de salarizare trebuie să înceteze. Profesorii din Moldova nu sunt cu nimic superiori celor din Gorj, de exemplu.

Comments are closed.