Săptămânalul VERTICAL a mai relatat în paginile sale situaţia disperată a Uzinei de Apă Grea ROMAG PROD Turnu Severin. În urmă cu un an s-a oprit producţia de apă grea iar cei care au rămas să gestioneze închiderea sunt doar 200 dintre cei peste 2300 de salariaţi din ultimii ani. RAAN se află în insolvență din septembrie 2013, 
având datorii de peste 750 de milioane de lei şi falimentul este foarte aproape. Prăbuşirea colosului economic din judeţul vecin a afectat şi Gorjul, CEO nu a mai avut desfacere pentru cărbunele produs la Husnicioara şi Valea Copcii iar banii datoraţi de mehedinţeni nu vor mai fi recuperaţi niciodată.
Povestea economică începută foarte frumos în anul 1979 cu amplasamentul primei centrale nuclear-electrice la Cernavodă, iar în anul 1980 cu un mare combinat pentru separarea apei grele la Severin s-a sfârşit tragic, cel puţin la Severin. Capacitatea instalată era de 360 de tone de apă grea pe an, pentru ca într-o a doua etapă, care n-a mai fost finalizată, să se dubleze la 720 de tone pe an. Cei care cunosc zona ştiu că în vecinătatea combinatului, la Halânga, a fost construită o termocentrală (ROMAG TERMO) pentru asigurarea aburului tehnologic necesar realizării schimbului izotopic hidrogen-deuteriu. Lignitul era extras din carierele de suprafață de la Hosnicioara și Valea Copcii, puse în exploatare cu această ocazie. În plus, fuseseră construite stații de pompare a apei din Dunăre aflată la 12 km depărtare, bazine tampon, cam cât niște lacuri și iar pompe și conducte pe circuitul de vărsare înapoi în Dunăre.
În anii buni, pe lângă Centrala de la Cernavodă, uzina exporta apă grea în Coreea de Sud, China, Statele Unite ale Americii și Germania. Sucursala ROMAG mai producea și apă superușoară, azot lichefiat, aer instrumental, apă demineralizată, apă potabilă, apă distilată și apă industrială. Uzina, considerată unicat în Europa, era totodată cel mai mare producător de apă grea din lume, România fiind singura țară din Europa care a dezvoltat o filieră nucleară de tip CANDU.
Sfârşitul unui mit
RAAN se află în insolvență din septembrie 2013, având datorii de peste 750 de milioane de lei, iar din cei 2.300 de salariați care lucrau aici, au mai rămas aproape 200, o echipă care asigură mentenanța apei grele. Oprirea producției de apă grea s-a repercutat și asupra termocentralei, a minelor de lignit din regiune și a orașului Drobeta Turnu Severin care este dependent de aburul produs aici.
Chiar dacă închiderea combinatului era iminentă şi perfect justificată din punct de vedere economic, mai ales că la Cernavodă au rămas două reactoare din cele cinici proiectate de Ceauşescu, dăm cu piciorul prea uşor unor investiţii foarte mari.
Până în anul 2012, combinatul a mers la capacitate maximă și chiar era pe profit, însă rezerva de apă grea, stocată de statul român chiar la Halânga a devenit una imensă, ca să nu mai vorbim de apa grea produsă până în ultima clipă de funcționare. Acum nu facem nimic sau aproape nimic să gestionăm o rezervă care este evaluată la 1,2 miliarde de euro. Intrarea în faliment a RAAN a condus și la denunțarea tuturor contractelor iar bunurile regiei – scoase la vânzare sau lichidate. Ca atare, și contractele de depozitare a apei grele vor suferi același tratament! În fața acestei situații limită, proprietarii de drept ai stocului de apă grea, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale – ASNRSPS şi NUCLEARELECTRICA SA nu dau semne că au vreo soluţie pentru preluarea în siguranţă a produsului. La nivel practic, cineva va trebui să se ocupe în continuare de cele câteva sute de butoaie cu apă grea care trebuie menţinute la o temperatură constantă (peste temperatura de îngheţ) şi care trebuie verificate periodic pentru a confirma calitatea produsului, adică au nevoie de ceea ce specialiștii numesc „mentenanța apei grele”.
Starea RAAN era cunoscută încă din 2014, când fostul premier Victor Ponta a vizitat platforma mehedinţeană, vizită în urma căreia, în martie 2015, Guvernul a aprobat memorandumul “Măsuri în vederea opririi controlate a producţiei de apă grea (D2O) la RAAN“. În acest memorandum se face referire și la managementul apei grele post-închidere controlată: ”proiectantul general al unităţilor de producere a apei grele – Regia Autonomă Tehnologii pentru Energie Nucleară (RATEN) –-Centrul de Inginerie Tehnologică pentru Operaţiuni Nucleare (CITON) a studiului de impact impus de oprirea controlată a producţiei de apă grea şi a proiectului pentru managementul apei grele, post închidere controlată, pentru toată perioada de operare a unităţilor 1 – 4 de la CNE Cernavodă în cadrul programului nucleu de cercetare-dezvoltare derulat prin bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice”.Aşa cum se întâmplă în România, reglementările dispuse la nivel guvernamental nu își produc, însă, efectele. Este practic de neînțeles de ce Ministerul Energiei – forul titular al RAAN respectiv Ministerul de Interne – forul titular al ANRSPS, cei care ar trebui să rezolve problema managementului apei grele după oprirea RAAN, nu fac nimic.
Potrivit presei din judeţul vecin, problema cea mai acută și cea mai actuală de la combinatul de apă grea este legată de apariția unui nou obiect al muncii – nu se mai fabrică apă grea, ci se asigură mentenanța rezervelor de apă grea și conservarea instalațiilor, iar aceste lucruri nu mai țin de RAAN și nici de problemele acesteia legate de faliment și de lupta cu creditorii. Statul român, Guvernul, prin Ministerul Economiei, nu au luat în calcul faptul că trebuia disociată net activitatea RAAN și problemele regiei de ceea ce fac acum cei aproape 200 de salariați, care au grijă de apa grea rămasă pe stoc. Acești oameni ar fi trebuit să fie angajați de o entitate juridică înființată separat de statul român, care să se ocupe de ceea ce a mai rămas din combinatul miracol de altă dată, o avuție imensă numită stocul de apă grea.
