Săptămâna aceasta, mai exact la sfârşitul acesteia, întâlnim în calendar o zi cu multiple semnificaţii atât pentru istoria naţională cât şi pentru cea universală. Este ziua de 9 mai, când în anul 1877, în faţa Adunări Deputaţilor, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a citit Proclamaţia de independenţă a ţării faţă de Poarta Otomană adoptată de Parlament în aceiaşi zi, este şi ziua când în anul 1945 Germania nazistă capitula, consfinţind victoria aliaţilor şi sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial în Europa, dar şi ziua când ministrul de externe francez, Robert Schuman, prin declaraţia sa avea să schimbe cursul politicii externe franceze faţă de Germania Federală ducând un an mai târziu la fondarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, nucleul Uniunii Europene de astăzi, fiind celebrată ca ziua a Uniunii Europene.
Proclamarea independenţei
După mai bine de patru secole de dominaţie otomană, anul 1877 aduce românilor mult râvnita independenţă, câştigată cu arma în mână pe câmpul de luptă.
După semnarea convenţiei româno-ruse în 4 aprilie 1877 la Bucureşti prin care Rusia se obliga să respecte drepturile politice ale statului român „precum şi a menţine şi apăra integritatea actuală a României”, armata rusă urma să tranziteze teritoriul ţării noastre ca armată prietenă. La data de 12 aprilie acelaşi an Rusia declară război Turciei atrăgând după sine reacţia militară a puterii suzerane asupra României.
În acest context încă înaintea semnării convenţiei în ţară se fac pregătiri de război, fiind constituite încă din noiembrie 1876 un număr suplimentar de unităţi militare, iar armata este reorganizată în iarna 1876-1877. pe plan administrativ se observă intensificarea activităţilor de recrutare a noi contingente şi concentrare a rezerviştilor, precum şi măsuri frecvente de stabilire a rechiziţiilor şi de încurajare a ofrandelor gratuite pentru dotarea armatei.
În situaţia creată prin declararea războiului de către Rusia, armata română a fost nevoită să împiedice pătrunderea trupelor otomane la nord de Dunăre, ostilităţile începând la 21 aprilie când este bombardată Brăila, urmând apoi Calafatul, Bechetul, Olteniţa li Călăraşul. Prin urmare la 29 aprilie este declarată starea de război cu Turcia.
Cu toate acestea nu a fost proclamată independenţa fiind aşteptată de cercurile politice ziua de 10 mai când se aniversa „ziua regelui” amintind de momentul când în urmă cu 11 ani prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul de credinţă.
Ca urmare a intensificării schimburilor de „amabilităţi” între armată română şi cea turcă, a apariţiei primelor victime umane, a presiunii presei, opiniei publice dar şi la presiunea unor cercuri politice la 9 mai în faţa Adunări Deputaţilor, este citită de către ministrul de externe Mihail Kogălniceanu Proclamaţia de independenţă a României faţă de Poarta Otomană şi adoptată de Parlament în aceiaşi zi, însă ratificată de rege pe data de 10 mai..
Telegrama locuitorilor din Tg-Jiu
Din perioada amintită Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale deţine puţine documente, păstrate în câteva fonduri şi colecţii care cuprind informaţii legate de recrutări, rechiziţii, ofrande, scutiri de obligaţii şi altele.
Pentru a vede care era starea de spirit a populaţiei ţării redăm mai jos telegrama locuitorilor din Tg-Jiu la 10 mai principelui Carol:
„ Târgu Jiului,10 mai 1877
Măriei Sale Carol I Domnitorul Românilor.
Măria Ta,
Azi sunt 11 ani de când, înconjurat de speranţele românilor, te-ai urcat pe tronul scumpei noastre ţări, şi de când privim cu fală înflorire României. Tresăltăm de o românească bucurie în suvenirea acestei zile. Dă-ne voie, Măria Ta, să-ţi exprimăm simţămintele noastre de profundă recunoştinţă pentru măreţele acte ce ai realizat patriei române. Ceea ce a mişcat mai ales inimile noastre, în timpurile acestea din urmă, este demna atitudine pe care România, prin Măria Ta, cu ajutorul corpurilor legiuitoare şi a guvernului, a ţinut-o în faţa injustelor atacuri ale Imperiului Otoman. O singură dorinţă, Măria Ta, mai rămâne românilor de împlinit, să vadă sfărâmate legăturile seculare care o unea cu Înalta Poartă. Azi, această dorinţă fiind realizată, contând pe binevoitorul concurs al Puterilor Garante, cu încredere intrăm în noua eră creată României. Mergi înainte, Măria Ta, pe această cale măreaţă, şi noi gorjenii, ca naţiunea întreagă, te vom urma cu speranţele şi aspiraţiile noastre. Apără şi susţine drapelul independenţei României şi te vom înconjura cu încrederea şi iubirea noastră şi te vom apăra cu sângele nostru!. (urmează peste 200 de semnături) ”.
Ion Hobeanu
