Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Starea de spirit a populației din Gorj după 23 August 1944

Starea de spirit a populației din Gorj după 23 August 1944

Submitted by on 2 November 2011articol citit de 1,806 ori | No Comment

Momentul 23 August 1944 bulversează realitățile politice și sociale de până atunci, alimentând din plin structura psihică a poporului român cu o incertitudine izvorâtă din neclaritatea situației politice având efecte serioase în rândul armatei, al populației civile și chiar al prizonierilor de război. Din punct de vedere al mentalului colectiv, perioada care urmează poartă amprenta unei veritabile fracturi.

O dată ajunși în România, rușii „au uitat” să respecte unele prevederi ale armistițiului

O dată ajunși în România, rușii „au uitat” să respecte unele prevederi ale armistițiului

În vreme ce, pe alocuri, se manifestă un spirit ostil față de reprezentanții vechiului regim, tradus în practică prin organizarea de „manifestări culturale național patriotice” purtând uneori etichetă reprezentativă – „Revolta țărănimii”și solicitând înlocuirea vechilor primari (1), prin lupta împotriva noului inamic cu toate consecințele ce decurg de aici (pierderi de vieți omenești, organizarea de rechiziții pentru ajutorarea armatei, dezertări, prizonierat) se conturează, treptat, un alt curent de opinie cu mult mai pregnant și mai extins, alimentat în principal de comportamentul trupelor sovietice, de nerespectarea armistițiului de la 12 septembrie 1944, de atitudinea „aliată” care conducea la concluzia întemeiată de schimbarea unui regim de ocupație cu un altul cel puțin pe atât de agresiv (2).

Note informative ale jandarmilor
Notele informative ale jandarmeriei fac referire la preocupările generale ale populației în această perioadă tulbure, la starea de spirit, la motivele care îndreptățesc nemulțumirile generale. În Gorj (comuna Bălești), se menționează, de pildă, că „printre populație circulă următoarele versiuni: Unități întregi formate de soviete din prizonieri de război de origine română, s-au predat pe frontul ungar, germanilor; Mai multe escadrile de aviație române și rusești, acestea formate din prizonieri români, au trecut cu aparatele în armata germană; Starea frontului ar fi foarte proastă din cauză că trupele sovietice stau numai pe poziție, iar trupele române, singurele care luptă, fără material sau decimate. Aceste versiuni provin de la ostașii înapoiați de pe front și care provoacă neliniște în rândurile populației. Știrile sunt crezute de populație, mai ales că presa nu dă comunicate detaliate asupra stării frontului.  De asemenea, s-a produs nemulțumire în rândurile populației pentru măsura ridicărei aparatelor de radio, la sugestia Comandamentului sovietic și comentează că intervenția Comandamentului Sovietic în afacerile interne sunt contrare cu stipulațiunile armistițiului. Populația mai este îngrijorată de măsura luată de a se inventaria produsele agricole și despre care sunt versiuni că se vor rechiziționa pentru trupele sovietice.”(3)

Soluționarea problemelor teritoriale
În atenția opiniei publice s-a păstrat, bucurându-se de cel mai mare interes, situația provinciilor românești. De altminteri, participarea pe frontul antisovietic sau antigerman s-a făcut numai cu scopul împlinirii idealului național firesc.
Este justificată îngrijorarea cu privire la soarta războiului, privind aceasta mai ales din punct de vedere al soluționării problemelor teritoriale, temerile în acest sens fiind confirmate de atitudinea Comandamentului sovietic. Documentele păstrează intact spiritul vremii
Este justificată îngrijorarea cu privire la soarta războiului, privind aceasta mai ales din punct de vedere al soluționării problemelor teritoriale, temerile în acest sens fiind confirmate de atitudinea Comandamentului sovietic. Documentele păstrează intact spiritul vremii: „Se observă o foarte mare nemulțumire, pornind de la autoritățile comunale ale comunei Aninoasa (Gorj) pe motiv că restul Transilvaniei, care s-a reocupat de trupele române și ruse prin lupte ar deveni Provincie Sovietică, aceasta la propunerea Ungariei, căci decât să rămână cum a mai fost România, mai bine să formeze Protectorat Rusesc. Se mai vorbește că Funcționari de Stat care au fost trimiși la posturile vechi ale lor, ar fi fost înapoiați la Comandamentele Sovietice.” (4)
O problemă preocupantă pentru autorități este soarta refugiaților din Basarabia, situația de după 23 August 1944 creând în conștiința acestora teamă și incertitudine, accentuate până la deznădejde. O notă a secției de jandarmi din comuna Bumbești – Pițic, județul Gorj, din 18 noiembrie 1944, confirmă această stare generalizată în rândul refugiaților: „… starea de spirit a refugiaților din Basarabia stabiliți în raza acestei secții este foarte îngrijorată. Aceștia, prin faptul că li se cer în mai multe rânduri declarații, deduc că în scurt timp vor fi obligatoriu trimiși în Basarabia și spun că nici într-un caz nu vor pleca. Parte din ei, și mai ales femeile plâng, se jelesc și spun că la primul ordin – eventual de plecare, se vor sinucide în locul unde se găsesc numai să nu ajungă în Basarabia. Funcționarii, învățătorii și preoții trăiesc o adevărată viață de sbucium.” (5)
La Tg. Jiu se raporta, de asemenea, că printre refugiații din Basarabia mai circula un zvon și anume că: „un căpitan de marină sovietic, care transporta de la Constanța la Cetatea Albă, materiale restituite Rusiei Sovietice ar fi fost acostat pe cheiul portului Cetatea Albă de mai mulți refugiați care se repatriaseră, și rugat ca în schimbul unei sume de bani să/i ducă înapoi în România. Căpitanul a refuzat suma, dar a acceptat să-i transporte. La plecare a constatat că pe bord se îmbarcaseră 250 de refugiați. I-a felicitat pentru gestul lor și a spus că dacă nu ar avea familie în Rusia, ar dezerta imediat și ar fugi în oricare altă țară din Europa.” (6)
Comportamentul armatei sovietice după 23 August 1944 și chiar după semnarea armistițiului  (12 septembrie 1944) a creat mari nemulțumiri în rândul populației civile. (7)
Într-o notă informativă a jandarmeriei, din 29 septembrie 1944, se face relatarea evenimentelor prilejuite de trecerea trupelor sovietice prin comuna Brănești, județul Gorj și a stării de spirit a locuitorilor: „… populația de pe raza acestui post este foarte nemulțumită pentru faptul că trupele sovietice ce au fost în trecere, le-au luat cu forța cară cu boi, șarete, cai, căruțe, alimente, furaje și diferite obiecte casnice, fără să le dea vreun act de ridicare a bunurilor. Cei care au încercat a se opune au fost amenințați cu armele, trăgând chiar focuri în sus. Iar la intervenția noastră cât și a autorităților comunale au răspuns cu brutalitate spunând că la o nouă intervenție vom fi dezarmați (jandarmii) și luați cu ei, cazul a fost adus imediat la cunoștința comandanților de unități rusești care au dat același răspuns.” (8)
Toate aceste evenimente au avut un impact negativ asupra mentalului colectiv, atât al populației civile cât și a celor mobilizați pe front. Astfel, printr-un ordin circular din 23 noiembrie, al Ministerului Afacerilor Interne, Direcțiunea Generală a Administrației către Prefectura județului Gorj se menționa: „Marele Stat Major este informat că ofițerii, subofițerii și trupa de la unitățile de pe front sunt îngrijorați din cauză că familiile lor nu sunt îndeajuns ocrotite contra unor abuzuri și nu sunt suficient ajutați pentru satisfacerea nevoilor de trai. Aceasta influențează în defavorabil moralul ostașilor de pe front”. (9)
Situația județului Gorj din această perioadă este exemplificatoare pentru ceea ce se întâmplă la nivelul întregii țări. Ocupația sovietică, după momentul 23 August 1944 s-a răsfrânt asupra României prin grave efecte economice și sociale.
(1) Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Gorj (în continuare, se va cita: S.J.A.N., Gorj), fond Legiunea de Jandarmi, înv. 31, dosar nr. 7/1944, f. 18.
(2) Stelian Neagoe, „Istoria politică a României” 1944- 1947, București, Editura Noua Alternativă, 1996, p. 39 și urm.; Gh. Buzatu „Din istoria secretă a celui de-al II-lea război mondial”, București, Editura Științifică și Enciclopedică”, 1988; idem, „Istorie interzisă”, Craiova, Editura Curierul Doljean, 1990; Gh. Magherescu, „Adevărul despre mareșalul Antonescu”, vol. III, București, Editura Păunescu, 1991.
(3) S.J.A.N., Gorj, fondul Legiunea de Jandarmi, inv. 31, dosar nr. 7/1944, ff.3, 17
(4) Idem, f. 3.
(5) Ibidem, f.2.
(6) Ibidem, f. 91.
(7) Aurel Sergiu Marinescu, „Armata Roșie în Româna” (1944- 1958), București, Editura Vremea, 2001.
(8) S.J.A.N., Gorj, fond Legiunea de Jandarmi, inv. 31, dosar nr. 7/1944, f. 20.
(9) Idem, fond Prefectura județului Gorj, inv. 34, dosar nr. 4/1944, f. 30.
Albinel Firescu

Comments are closed.