Criza duduie, în loc să duduie economia, iar statul şi sindicatele mai pun un sac de dus, în spatele firmelor private. După ce Guvernul a băgat impozitul forfetar, iar Parlamentul l-a votat cu ochii închişi, a apărut o nouă dumă. Sindicatele s-au gândit să ceară creşterea salariului minim pe economie la 800 de lei. Nu că salariul minim actual ar fi suficient pentru un trai decent, mai ales într-o familie cu copii, dar ca să pui un nou bir pe firmele private mici, care şi aşa îşi trag, cu greu, ultima suflare, e criminal. E o previziune sumbră pe care am făcut-o cu foarte puţin timp în urmă, de genul „asta ne-ar mai lipsi” şi, uite, parcă sindicatele m-au auzit. Şi, bineînţeles, nu e nici o greutate, pentru că atât statul cât şi sindicatele au de câştigat. Statul pentru că, crescând salariile minime, care sunt foarte multe şi majoritatea la privaţi, are doar de câştigat, pentru că cresc, astfel, impozitele pe salarii şi dările la bugetele sociale. Sindicatele câştigă şi ele, pentru că mai bifează o luptă câştigată în faţa statului, chipurile, ca să nu se spună că primesc bani de la salariaţi, dar nu le reprezintă suficient interesele. Problema e că patronatele, în ultimul timp, nu sunt luate deloc în calcul, ca partener social de negociere, cu toate că de la ele vin banii şi la stat şi la sindicate, dar dacă puterea stabileşte, patronatele nu pot face altceva decât să execute. Iată care e preţul pe care-l plătesc românii pentru că au votat unii stânga şi alţii dreapta, după care stânga şi dreapta şi-au dat mâna, pentru o guvernare stabilă. Acum nimeni nu comentează, decât liberalii care sunt prea puţini să schimbe ceva, maşina de vot funcţionează fără să scârţâie, iar rezultatul e clar: România merge înainte prin criză, într-un mod original, diferit de celelalte ţări din Europa şi din lume, iar noi, românii, nu trebuie decât să aşteptăm, să vedem ce se va alege de noi.
A nu se crede că pun palma patronilor, fie ei chiar şi mici, în detrimentul românilor care câştigă un mic minim pe economie. Asta e noutatea, care mă revoltă pentru că au găsit de unde să taie, de acolo de unde nu-i doare pe ei. În acelaşi timp, guvernanţii s-au gândit că ce-ar fii să ne aliniem la salariile din Germania, pentru că acolo e o echivalenţă foarte bine stabilită între salariile de la stat. Tot în Germania, însă, funcţionarii câştigă între 2 şi 8000 de euro, ceea ce li se pare normal funcţionarilor noştri, că doar aşa intră ei în Europa. Dar, oare, noi, ceilalţi, când vom intra. Sau cum? Cu picioarele-nainte?
