Solidaritatea, soluţia ieşirii din iarnă şi din criză

Îmi amintesc, pe vremea când tatăl meu era primar, ce iubit era de oameni. Nu ştiu dacă am ajuns să fiu la fel de iubit ca el, dar sunt sigur că am învăţat multe. Iar cel mai de căpătâi lucru pe care l-am reţinut, e acela că un primar care nu-şi cunoaşte oamenii din comună, n-are ce căuta la primărie. La noi, la Cruşeţ, sunt mulţi oameni necăjiţi, săraci, unii dintre ei sunt singuri pe lume. Trebuie să le fie cineva alături. Nu pot nici eu să fiu peste tot, că problemele sunt multe, dar angajaţii primăriei care merg în comună cu diverse probleme au obligaţia să mă informeze despre orice problemă care apare. De exemplu, am aflat azi că o bătrână, despre care ştiam că e singură, doarme pe un pat fără saltea şi are doar câteva haine prin casă. Trimisesem un angajat să-i ducă lemne şi s-a întors îngrozit. Am vorbit, imediat, cu colegii, să strângem nişte pături, haine, lenjerii, care ce avem şi să-i ducem, să nu îngheţe de frig, spre dimineaţă, când soba se răceşte.
Am un alt caz la care trebuie să merg personal, pentru că e un bărbat care stă cu sora lui, iar aceasta nu-i lasă pe angajaţii primăriei să intre, ca să vadă dacă are nevoie de ceva. Mi se pare ciudat, sper să nu fie o problemă de sechestrare, cum am auzit despre astfel de cazuri, în alte părţi, aşa că voi merge personal, aşa nu va mai avea curaj să se împotrivească.
Avem, din păcate, un al treilea caz social, la care am intervenit cam târziu. Am totuşi, bucuria că omul a scăpat cu viaţă. E vorba despre un bărbat care locuieşte singur şi care a adormit, seara, fără să-şi facă focul. Fiind foarte ger în acea noapte, i-au degerat degetele de la picioare. Noi am aflat abia a doua zi, l-am dus la spital la Târgu Cărbuneşti, dar medicii nu au reuşit să i le salveze, aşa că i-au fost amputate. Acum se simte bine. A fost un coleg şi i-a dus ajutorul social, iar el i-a spus că vrea să ajungă mai repede acasă.
Asta e, oamenii sunt săraci, n-au slujbe, aşa că am ajuns la 187 de persoane care primesc ajutor social, iar majoritatea dintre ei sunt bătrâni, sau bolnavă. Singura soluţie să iasă şi ei din iarnă şi din criză este solidaritatea. Trebuie să nu-i lăsăm singuri. E foarte important…