Loviţi de crizele politică şi economică, de gripa porcină şi de campania electorală, gorjenii au fost poate mai puţin atenţi la pericolul acut ce ne pândeşte şi de care oamenii din sistem au vorbit în ultimele luni. Sistemul energetic românesc nu a făcut investiţiile programate în 2009 din cauza crizei economice iar pentru anul viitor nu va avea bani din cauza crizei politice. Mai exact, cele 1,5 miliarde de euro care trebuiau să vină în sistem în urma unei emisiuni de eurobonduri s-au evaporat ca urmare a crizei guvernamentale. Rezultatul, nu greu de anticipat, producătorii de energie nu au cu ce să facă investiţiile programate în retehnologizare şi mediu, condiţii obligatorii de rămânere pe piaţă.
Economia Gorjului, în speţă unităţile energetice de la noi, va avea de suferit la modul direct. Să ne gândim că la năpasta reducerii cererii de energie cu circa 10 % la Complexele Energetice Rovinari şi Turceni, se adaugă lipsa finanţării pentru lucrările de mediu, foarte costisitoare. Să nu uităm că din 2010 devin scadente o serie de termene stabilite de Uniunea Europeană pentru investiţiile de mediu în unităţile de producere a energiei. Nici sectorul minier nu stă mai bine, SNLO fiind într-un blocaj care creşte de la lună la lună. Unde mai punem faptul că la acest moment Ministerul Economiei nu are suma de 566, 803 milioane lei pentru extinderea Carierei Roşiuţa din zona Motru şi suma de 847,734 milioane de lei pentru exploatarea Roşia Jiu. Când banii sunt foarte puţini, aşa cum se va întâmpla şi în 2010, logice sunt investiţiile cu prioritate în producerea de energie electrică fără de care mineritul nu are obiectul muncii.
Problemele de investiţii în energetică şi minerit vin în cel mai prost moment pentru industria de profil. Cele două companii energetice care ar fi trebuit să se nască la 1 ianuarie 2010 sunt puse sub semnul întrebării deoarece la acest moment ţara nu are un guvern legal îndrituit. Varianta cu iniţiative proprii ale companiilor pe baza unei legi de la începutul deceniului trecut nu credem să aibă sorţi de izbândă de vreme ce factorul politic majoritar se opune. Avem şi o experienţă nefericită în domeniu de anul trecut, cînd ordonanţa de înfiinţare a unei singure companii energetice naţionale propusă de Tăriceanu a fost abolită după alegeri. Nu avem de unde să ştim ce se va întâmpla după alegeri dar este foarte posibil să avem acelaşi scenariu. Pentru gorjeni, ca şi pentru vecinii noştri hunedoreni, existenţa celor două companii este vitală pentru supravieţuirea mineritului şi a producătorilor de energie termoelectrică.
Situaţia în mineritul şi energetica gorjeană este dramatică şi o recunosc cu jumătate de gură toţi specialiştii din minerit. Investiţiile sunt vitale pentru a nu ne transforma într-un deşert economic. Gândiţi-vă doar la faptul că termocentralele noastre ar putea fi închise din cauze de mediu sau tehnologie învechită, în timp ce noi am importa energie electrică?
