Ultimele zile au fost marcate la nivel mediatic de conflictul patronat-sindicate în sectorul energetic. Problema ne afectează în mod direct deoarece economia Gorjului gravitează în jurul acestui sector şi ca urmare, toată suflarea judeţului a stat cu ochii pe liderii sindicali care anunţaseră o grevă generală. Din fericire lucrurile au rămas doar la stadiul de intenţii şi presa a fost scoasă drept ”ţap ispăşitor” pentru că n-a înţeles diferenţa dintre o grevă şi o încetare voluntară a lucrului. A fost o explicaţie pentru o grevă care nu s-a putut organiza şi o încetare voluntară a lucrului care nu a avut loc. Rămâne de discutat dacă cele două tipuri de mişcări, specifice României contemporane, erau justificate şi, mai ales, în varianta unui răspuns pozitiv de ce nu s-au organizat?
Trebuie spus că sindicatele afiliate la Marin Condescu trec printr-o perioadă dificilă de ceva timp, tot mai des auzindu-se voci din sistem care acuză modul de organizare piramidal şi implicarea liderilor în afaceri şi politică. Alegerile au fost statutare iar conducerile FNME şi USMO sunt legitime, ca să schimbi ceva însă va fi foarte greu, nu imposibil, în anii următori. Pe lângă deteriorarea situaţiei economice a coloşilor din energie pe fondul crizei, lui Marin Condescu şi echipei lui li se reproşează o prea costisitoare implicare în fotbal, uneori şi a societăţilor din minerit la limita legii. Pe fondul acestor probleme mai vechi a venit şi anunţata reducere a costurilor care se doreşte a fi făcută doar pe seama resurselor umane. Poate ne lămureşte şi pe noi cineva cum se face că cele mai puţine disponibilizări vor avea loc la Complexul Electric Craiova, cel mai puţin rentabil din viitoarea companie Electra? Şi apropo de concedieri, de ce reducerile de personal ale pomenitului Complex se desfăşoară doar în Gorj? Sau ca să fim mai transparenţi, dacă în locul domnului Bălăşoiu de la Craiova s-ar fi aflat un specialist din Gorj, şi credem că am fi avut de unde alege, s-ar fi luat aceleaşi măsuri?
Deci din acest punct de vedere Marin Condescu are de gestionat o situaţie tensionată dar a mai trecut prin asemenea episoade. Expunerea politică este mai mare ca altădată, partidele politice îl curtează însă în continuare şi cel mai probabil sindicatele din mineritul gorjean vor fi bine mersi şi în următorul ciclul electoral. Doar că acum nemulţumirile ortacilor sunt mai mari ca niciodată şi reuşita sindicală aproape că nu există. Şi totuşi, liderii de sindicat din mineritul din Oltenia aşteaptă ceva dinspre Cotroceni, via Palatul Victoria. Pe surse vin informaţii contradictorii dar există un optimism moderat, minerii nu vor pleca fără ordonanţă şi cu o perioadă mai mare sau un procent mai mare la sumele de susţinere. Dacă nu va fi aşa, dacă se va pleca masiv, pe Marin Condescu nu îl va salva toată apa Jiului. Şi mai este un argument cel puţin de bun simţ, doar un partid sinucigaş îşi va asuma disponibilizări masive fără măsuri importante de acompaniament social.
Până acum, începând cu anul 1997, liderilor de sindicat din mineritul gorjean le-a ieşit. Restructurarea s-a făcut mult mai lin în Gorj şi nu avem dezastrul economic din Valea Jiului. Cu toate aceste reuşite incontestabile, Marin Condescu şi oamenii lui îşi riscă în aceste zile scaunele şi chiar viitorul mişcării sindicale. La vreme de răscruce, sindicaliştii şi administraţia sunt condamnaţi să găsească soluţii, altfel va fi mare deranj. Deja printre mineri pare să ia amploare o mişcare contestară, depinde de rezultatele din aceste zile ca ea să rămână nesemnificativă sau să atingă proporţii de masă.
