„Sfinţii Voievozi” din Plopşoru, o biserică atipică şi misterioasă

Loading

O biserică monument istoric din Plopşoru, atipică şi considerată una dintre cele mai vechi construite din lemn în Oltenia, aşteaptă fonduri de la Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Cultural Naţional, pentru restaurare. Primul pas s-a făcut deja, alocându-se 100 de milioane lei vechi pentru primele lucrări, dar investiţia ar trebui să continue, chiar dacă e un an de criză.

Biserica misterioasă de la Plopşoru îşi aşteapă restaurarea
Biserica misterioasă de la Plopşoru îşi aşteapă restaurarea

Biserica mică din satul Plopşoru e pitită între arbori, în mijlocul cimitirului din sat, dar atrage imediat privirea trecătorilor, printr-o arhitectură nemaiîntâlnită în zonă. Lăcaşul de cult ce poartă hramul „Sfinţii Voievozi” e înscris în lista monumentelor istorice din România (poziţia LMI GJ-II-m-B-093689), dar despre istoricul acesteia există foarte puţine date. Se ştie, doar, faptul că în 1861 bătrânei biserici i-a fost făcută o renovare masivă, ocazie cu care pereţii au fost înălţaţi cu 2-3 bârne, s-au înlocuit bolţile din bârne masive şi a fost mărit pridvorul, care a fost reînnoit în totalitate. Cu această ocazie i s-au făcut tencuieli interioare şi exterioare, peste care a fost realizată o inedită pictură în tempera, renovată în mai multe rânduri (cel mai recent în 1978).
Demnă de amintit este şi clopotniţa aşezată deasupra pronaosului, pe un tambur din lemn cu patru laturi în plan orizontal, peste care este aşezată turla cu secţiunea tot pătrată, dar de dimensiuni mai mici, ce adăposteşte clopotul. Şi aceasta a fost realizată cu ocazia renovării din 1861. Tipologic, biserica este o construcţie axială, având compartimentare de la vest la est în: pridvor, pronaos, naos şi altar.

Construcţie atipică şi evolutivă
Lăcaşul de cult din cimitir are o formă atipică şi evolutivă, în sensul că nu seamănă cu bisericile de lemn obişnuite din Gorj, având coloane foarte înalte adaptate la modificarea de supraînălţare. În al doilea rând, evoluţia formei acesteia va fi păstrată, elementele adăugate fiind şi ele foarte vechi, motiv pentru care specialiştii propun să nu se revină în cadrul restaurării la forma iniţială, ci să se rămână la cea modificată.

Lăcaş de secol XVIII
Arhitectul Iulian Cămui, care s-a ocupat de această biserică, apreciază că e de secol XVIII, chiar dacă inscripţia originală de pe pisanie este acoperită de una mai nouă, făcută cu ocazia renovării: „Noi am finalizat până în prezent releveele şi expertiza, urmând de acum înainte, dacă vor fi bani, propunerile pentru faza de restaurare şi restaurarea propriu-zisă. Abia atunci, când va fi înlăturată pisania cea nouă vom vedea anul construcţiei, dar cum renovarea s-a făcut în 1861, iar astfel de biserici se renovează peste mai mult de 50 de ani de la construire, considerăm că e de secol XVIII. De asemenea, caracteristicile altarului, proscomidarului şi diaconiconului, spaţii ce s-au păstrat în forma grigorie-petreoriginală, ne pot convinge să afirmăm că data ridicării bisericii este anterioară anului 1800.”

Monument viu
Chiar dacă în prezent biserica e folosită doar cu ocazia înmormântărilor, primarul comunei Plopşoru, Grigorie Petre, dă asigurări că, după restaurare, aceasta va fi un monument viu: „După ce va fi restaurată, în această biserică vor fi oficiate slujbe cu ocazia unor sărbători, cu ocazia hramului bisericii şi la fiecare slujbă de înmormântare. De asemenea, preotul Constantin Ungureanu mi-a promis că vom merge împreună la o anumită biserică din Vâlcea, unde, după cunoştinţele sale, se află manuscrisul cu istoricul bisericii, în prezent nefiind cunoscut exact nici anul ridicării, nici ctitorii.”