Sfintele Moaștele, speranță pentru actualii demnitari

Loading

Cine să-i mai ajute pe actualii guvernanți, dacă nu Sf. Nifon, după ce o delegație numeroasă de miniștri s-a îngrămădit zilele trecute, alături de alte câteva zeci de mii de credincioși, la moaștele Sfântului care a viețuit la sfârșitul secolului al XV-lea, chiar aici, pe pământ românesc.

Născut în Grecia, înscăunat Patriarh al Constantinopolului, apoi surghiunit de către sultan, Sfântul Nifon ajunge în Țara Românească în timpul domniei lui Radu Vodă al IV-lea. Intră în conflict însă cu acesta și se retrage pe Muntele Athos. După moarte, moaștele sale sunt aduse pentru o vreme în țară de către domnitorul Neagoe Basarab, fiul său duhovnicesc, cel care oprește capul și mâna Sfântului, astăzi acestea aflându-se în Catedrala de la Târgoviște.

Poate și acesta este unul dintre motivele care i-a făcut pe mai mulți demnitari, membri ai Guvernului Tudose, să vină în pelerinaj la moaștele Sfântului Nifon, acesta fiind iată și ocrotitorul unuia dintre marii domnitori români, Neagoe Basarab, canonizat la rândul său în anul 2008.

De-a lungul anului, în diferite localităţi, ori la diferite mânăstiri se fac pelerinaje la Sfintele Moaşte ale unor sfinţi români sau străini, unii cunoscuţi, alţii necunoscuţi. Oamenii se închină la ele cu speranţa că vor găsi vindecarea bolilor sau rezolvarea la problemele lumeşti. Alții, oameni politici, preocupați cu treburile grele ale țării, nu știm exact pentru ce se roagă, dar o fac și ei, alături de ceilalți credincioși, însă fără corvoada statului la coadă sute de metri, chiar kilometri, pentru a săruta Sfintele Moaște.

Totuși, nimeni nu se întreabă la ce se închină de fapt şi ce se ascunde în cutiile argintate. Biserica Ortodoxa Română nu poate spune cu exactitate numărul osemintelor sfinte prezente în lăcaşurile de cult însă dacă ar fi să consultăm site-urile creştin-ortodoxe, aflăm că există nu mai puţin de 700 de moaşte, adăpostite în peste 250 de biserici şi mănăstiri din România. Devenite un adevărat sport național, îndestulător ce-i drept pentru Biserică, pelerinajele la Sfintele Moaște  au ajuns de pomină, îmbrâncelile între credincioşi luând locul smereniei şi circul împărţitului de sarmale locul evlaviei. Cu toate acestea „este o tradiţie veche, românească şi creştinească”, s-ar grăbi cei mai mulţi să spună. Numeroşi români, creştini până în adâncul sufletului şi măduva oaselor, străbat distanţe mari cu diferite mijloace de transport, uneori pe jos, stau zeci de ore la cozi interminabile, pe ploaie sau caniculă, se târăsc chiar în genunchi pentru a ajunge să se închine, să sărute Sfintele Moaşte şi să-i spună acelui sfânt ceea ce le apasă sufletul.

Iată cum, în anul de grație 2017, demnitarii români caută ajutor la aceste relicve ale credinței, singurele în stare astăzi parcă, să mai salveze ceva dintr-o Românie despuiată și răstignită în batjocura străinilor.