Sfidarea legii, la Castrul Roman Bumbeşti Jiu

Loading

Pentru că funcţionează ilegal într-un sit arheologic, popasul Castrul Roman riscă să fie închis
Pentru că funcţionează ilegal într-un sit arheologic, popasul Castrul Roman riscă să fie închis

Patronul popasului turistic „Castrul Roman” din Bumbeşti Jiu vrea să pună mâna, fără licitaţie, pe terenul pe care funcţionează, în interiorul sitului arheologic cu acelaşi nume. Deşi situaţia trenează de 7 ani, cârciuma cu pricina funcţionând ilegal pe domeniul public, iar cererea de cumpărare a terenului (la fel de ilegală şi ea) e depusă la primăria de aproape 5 luni , autorităţile locale continuă să tacă.

După ce  VERTICAL a dezvăluit faptul că firma SC ROVERS SRL  deţinea acte false de vânzare –cumpărare şi asupra terenului pe care funcţionează popasul turistic Castrul Roman, deşi a cumpărat doar clădirea, patronul ei, Ştefan Dogaru, a făcut cerere să cumpere şi terenul. El îl vrea, însă, fără licitaţie, lăsând la o parte faptul că face parte dintr-un sit arheologic, dreptul de preempţiune aparţinând Ministerului Culturii şi Cultelor.

Cum s-a ajuns aici?
Ştefan Dogaru a cumpărat popasul în 2001 de la  Cooperaţia de Consum (CONSUMCOOP) Bumbeşti Jiu, moment în care s-a pierdut dreptul de folosinţă asupra terenului. Acesta era valabil numai pentru vânzător, potrivit Legii 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiilor de consum şi a cooperaţiilor de credit. Legea prevede la Articolul 187: „ Terenurile transmise în folosinţă, pe durată nedeterminată şi fără plată, în vederea realizării de construcţii pentru activitatea organizaţiilor cooperaţiei de consum şi ale cooperaţiei de credit, îşi menţin acest regim juridic pe toată durata existenţei construcţiilor respective în proprietatea organizaţiilor cooperatiste.” În consecinţă, contractul de vânzare – cumpărare între cele două părţi e un fals, pentru că în el apare ca vândut, pe lângă clădirile construite de cooperaţie, terenul în suprafaţă de 2310 metri pătraţi, aferent  popasului turistic. De altfel, părţile contractante par să fi ştiut că n-au făcut ceva legal, pentru că contractul nu a fost făcut în faţa notarului, ci sub semnătură privată şi nu a fost intabulat. Oricum, important e faptul că, după apariţia anchetei de anul trecut din Vertical, Dogaru a renunţat la idea că e proprietarul terenului, făcând cerere să-l cumpere.

Castrul Roman Bumbeşti Jiu ar putea deveni cel mai vizitat obiectiv turistic din Gorj, dacă ar fi pus în valoare
Castrul Roman Bumbeşti Jiu ar putea deveni cel mai vizitat obiectiv turistic din Gorj, dacă ar fi pus în valoare

Încercări de fentare a legii
Prin adresa înregistrată la Primăria Bumbeşti- Jiu sub numărul 7865/02.09.2008, SC ROVERS SRL anunţă instituţia că poate să-i vândă terenul de sub popas prin negociere directă, invocând un drept de preempţiune pe care i l-ar da legea 1/2005. Respectiva lege este, de fapt, noua lege a cooperaţiei, iar articolul 107 pe care-l invocă omul de afaceri Dogaru dă acest drept respectivei societăţii sau organizaţii cooperatiste care a primit terenul în folosinţă, dacă autoritatea publică ce i l-a pus la dispoziţie vrea să-l vândă, concesioneze, sau închirieze. Iată textul de lege: “Art. 107. – (1) Terenurile transmise în folosinţă pe durată nedeterminată şi fără plată în vederea realizării de construcţii pentru activitatea organizaţiilor cooperaţiei de consum şi meşteşugăreşti, precum şi a asociaţiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate şi pe care au fost realizate construcţii conform legii, îşi menţin acest regim juridic pe toată durata existenţei construcţiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societăţii cooperative.
(2) În situaţia în care autoritatea administraţiei publice centrale sau locale decide înstrăinarea bunurilor imobile din proprietatea lor privată, care sunt în folosinţa societăţilor/organizaţiilor cooperative, acestea beneficiază de un drept de preemţiune la cumpărarea acestora, precum şi de un drept de preferinţă în cazul concesionării sau închirierii acestora.
(3) Oferta de vânzare, concesionare sau închiriere, cuprinzând datele de identificare a imobilului care se înstrăinează, se concesionează sau se închiriază şi preţul, se comunică prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire societăţii cooperative respective.
(4) Dacă în termen de 45 de zile de la data primirii ofertei de vânzare, concesionare sau închiriere, societatea cooperativă nu şi-a exprimat voinţa de a cumpăra, de a primi în concesiune sau de a închiria imobilul respectiv, acesta se poate vinde.”

Muzeul n-a fost întrebat
Dumitru Hortopan, care e director al Muzeului Judeţean Gorj din toamna anului trecut, a rămas consternat când a aflat că proprietarul cârciumii vrea să cumpere bucata de sit arheologic pe care funcţionează ilegal prin negociere directă. Mai ales că fosta conducere a închis ochii de fiecare dată când cârciuma a mişcat ceva, inclusiv când a construit pe suprafaţa sitului un gard de beton şi pavilioane de cazare, fără autorizaţie şi fără aviz de la Ministerul Culturii şi Cultelor. Hortopan, care conduce instituţia ce administrează situl arheologic, ne-a declarat că ce vrea patronul cârciumii nu se va întâmpla:

Voi solicita Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Gorj să facă o adresă către Primăria şi Consiliul Local Bumbeşti- Jiu, prin care să-i pună în vedere că nu poate face nici un demers pentru înstrăinarea terenului cu pricina, întrucât nu a cerut de la Ministerul Culturii avizele necesare.

Iată un exemplu de cum a procedat Consiliul Judeţean Vâlcea, într-un caz similar. După ce a solicitat avizul ministerului, a dat o hotărâre de consiliul, în care se precizează: “Prin scrisoarea nr.5276 din 13.07.2007, înregistrată la Consiliul Judeţean Vâlcea sub nr.9465 din 18.07.2007 Ministerul Culturii şi Cultelor ne-a comunicat că, în conformitate cu prevederile art.4, alin.(8) din Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru terenul situat în perimetrul sitului arheologic, înscris în Lista Monumentelor Istorice 2004 la nr.crt.8 cod VL – I- s – A – 09508, nu îşi exercită dreptul de preemţiune şi transferă acest drept al statului către autorităţile publice locale.” Ori, autorităţile din Bumbeşti Jiu nu au consultat deloc Ministerul Culturii şi Cultelor.

În timp ce Sarmizegetusa a primut anul trecut 80.000 lei pentru săpături de la Ministerul Culturii, pentru Castrul Bumbeşti- Jiu nu s-a cerut un leu în ultimii ani
În timp ce Sarmizegetusa a primut anul trecut 80.000 lei pentru săpături de la Ministerul Culturii, pentru Castrul Bumbeşti- Jiu nu s-a cerut un leu în ultimii ani

Aşa nu!
Când siturile arheologice ajung pe mâna cui nu trebuie, se alege praful, iar capacitatea turistică a acestora, care ar putea fi exploatată  în folosul comunităţii, prin crearea de locuri de muncă şi prin aducerea de bani la buget, e aruncată la coş. Aşa e pe cale să ajungă chiar cel mai important sit arheologic din Epoca Romană. “Ceapă şi cartofi în situl Ulpia Traiana Sarmizegetusa” e titlul unui articol apărut în Adevărul din 06 august 2008, din care cităm: Deşi perimetrul este bine delimitat şi transformat în muzeu în aer liber, printre ruinele fostei aşezări localnicii din Sarmisegetuza cultivă ceapă sau cartofi pe terenul cu care au fost împroprietăriţi de comisia locală de fond funciar.” Acum nu că oamenii nu trebuiau să-şi primească drepturile, dar puteau fi despăgubiţi, conform legii, pentru că ei au declarat că sunt de acord, doar că acest lucru nu s-a întâmplat, din indolenţa autorităţilor. Aşa a ajuns, deci, fosta capitală a Daciei romane, care avea drept scuturi de apărare castrele Tibiscum (azi Jupa), Voislova, Micia (Veţel) şi Bumbeşti (adică cel despre care vorbim).
Rămâne de văzut ce se va alege de Castrul Roman de la Bumbeşti Jiu dacă terenul aferent construcţiilor va încăpea oficial pe mâna patronului popasului turistic. Cu siguranţă acesta nu se va angaja „să facă acolo activităţi în folosul sitului”, aşa cum spunea Olimpia Bratu, directoarea de la Cultură şi Culte, pentru că acesta ne-a declarat răspicat că el, dacă nu mai e lăsat să vândă băuturi alcoolice şi dacă i se impune să găzduiască muzeul castrului, dă faliment. Aşa că va continua să găzduiască pe camionagiii care-şi parchează tir-urile pe toată lungimea drumului European 79 în dreptul castrului, luând turiştilor posibilitatea de a-l observa din stradă. Mai mult, când parcarea e aglomerată, unii camionagii obişnuiesc să parcheze noaptea chiar în interiorul zidurilor, după cum singuri ne-au declarat când i-am găsit făcând asta.

Aşa da!
Dacă în exemplul de mai sus autorităţile locale s-au spălat pe mâini de vestigiile romane, alta e situaţia la Cernavodă, unde dezvoltarea turismului istoric e un punct important din strategia de dezvoltare a oraşului. Chiar dacă nu sunt bani la buget, s-a găsit soluţia legală de scoatere la licitaţie a unui sit arheologic, dar câştigă cine face investiţia cea mai mare şi va face activităţi care să ducă la dezvoltarea zonei, prin turismul cultural. Astfel, la capitolul “Valorificarea şi protejarea moştenirii istorice şi culturale (corelat cu rezultatele evaluării nevoilor şi aşteptărilor de viitor ale populaţiei), primul punct este: “A.2.1.1. Valorificarea sitului arheologic al Culturii Hamangia – crearea unui parc tematic cu concesionarea zonei prin licitaţie, prioritare fiind valoarea investiţiei şi ideea de punere în valoare.”
Un alt exemplu de urmat este cel al autorităţilor din Alba Iulia, care au dat în concesiune o parte a sitului cetăţii unei asociaţii care se va ocupa de atragerea oamenilor spre artă şi cultură: „Asociaţia “RYMA” îsi propune să restaureze şi să folosească spaţiile dintre zidurile Cetăţii pe care le-a primit în concesiune de la Primaria Alba Iulia pe o perioada de 49 de ani în folosul artei şi al frumosului, dar şi în folosul Cetăţii care aşteaptă să prindă viaţă.”

Castrul, la mâna Consiliului Local

Că vrea să scape de răspunderea asupra castrului roman, Consiliul Local şi Primăria Bumbeşti Jiu sunt de înţeles, pentru că Legea 422/2001 modificată şi completată cu Legea 259/2006 prevede, printre altele: „autorităţile administraţiei publice locale au ca atribuţii: cooperează cu organismele de specialitate şi cu instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării monumentelor istorice şi asigura punerea în aplicare şi respectarea deciziilor acestora; asigura protejarea monumentelor istorice clasate, aflate in domeniul public sau privat al municipiului, respectiv oraşului sau comunei, precum şi a celor abandonate sau aflate in litigiu, alocând resurse financiare în acest scop. Consiliile locale au ca atribuţii: colaborează cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, furnizând acesteia toate informaţiile actualizate din domeniul protejării monumentelor istorice; elaborează regulamentele de urbanism pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice şi pentru zonele construite protejate şi le aprobă numai pe baza şi în condiţiile avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, după caz; elaborează sau, după caz, aprobă programe ori măsuri administrative, bugetare sau fiscale speciale de prevenire a degradării monumentelor istorice şi a zonelor protejate din municipiul, oraşul sau comuna respectivă, cu respectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, după caz.  Primarul asigură paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu, semnalând de urgenţă direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii.”

2 Comments on “Sfidarea legii, la Castrul Roman Bumbeşti Jiu”

Comments are closed.