Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Sfântul Ilie la Polovragi

Sfântul Ilie la Polovragi

Submitted by on 7 July 2009articol citit de 3,915 ori | No Comment

Strămutată cu circa două secole în urmă în Vatra Târgului din Polovragi de pe teritoriul actualei comune vâlcene Vaideeni, Nedeia de Sf. Ilie de la Polovragi reuneşte mii de turişti din toată ţara şi formaţii artistice tradiţionale, specifice crescătorilor de ovine din Gorj şi judeţe invecinate precum Dolj, Vâlcea, Hunedoara, Argeş şi Sibiu. Manifestarea este deopotrivă una religioasă şi spirituală dar şi una cât se poate de pământeană.

De Sfântul Ilie ajung la Polovragi locuitori ai tuturor zonelor din apropiere care n-au pierdut încă tradiţiile

De Sfântul Ilie ajung la Polovragi locuitori ai tuturor zonelor din apropiere care n-au pierdut încă tradiţiile

Dacă despre ce înseamnă Polovragiul în patrimoniul gorjean aţi mai putut citi în paginile noastre, ne vom referi în cele ce urmează la sărbătoarea religioasă a Sfântului Ilie. Este ziua de celebrare a zeului solar  la data 20 iulie, considerată a fi mijlocul sezonului pastoral.
Ca divinitate solară şi meteorologica, Sfântul Ilie provoacă tunete, trăsnete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina.
În perioada sa pământeană Ilie a săvârşit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi la îndemnul diavolului, păcate pe care le-a ispăşit în moduri diferite şi din această cauză Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinţilor şi l-a urcat la cer într-o trăsură cu roţi de foc trasă de doi sau de patru cai albi înaripaţi. În cer, Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră şi trăsneşte dracii cu biciul său de foc pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Şi, pentru că dracii înspăimântaţi se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în trupul unor animale, Sfântul Ilie trăsneşte năprasnic pentru a nu-i scăpa nici unul dintre ei.

Tradiţii de Sfântul Ilie
În dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.
Femeile duceau în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură.
Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat şi astăzi. În această zi, merele (fructele lui Sfântul Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.
Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sărbători calendaristice, cuprinde şi practici de pomenire a morţilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sfântul Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari.

Comments are closed.