Două treimi dintre români habar nu au care este rolul puterilor în stat, al Președintelui și Guvernului în general, sau al Parlamentului în particular. Să ne surprindă că doar 42% dintre cei chestionaţi, conform unui studiu dat recent publicităţii, au identificat rolul Parlamentului – acela de organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării? Alţi 32% dintre respondenţi au afirmat că rolul Parlamentului este să vegheze la bunul mers al ţării şi să îmbunătăţească nivelul de trai al populaţiei, restul au vorbit despre rolul de reprezentativitate, iar 14 % au dat răspunsuri negative la adresa Parlamentului. Asta aşa pentru a ne face o idee despre cei care de 26 de ani votează democratic în România. Nu ar fi rău dacă buletinele de vot ar include pe viitor şi câteva întrebări din Constituţia României, mai cu seamă Articolul 61, dar și următoarele, până la 79, pentru viitoarele alegeri, de la finalul anului 2016.
Ce e trist? Că la ultimele scrutinuri electorale, în secţiile de votare din România am văzut prea puţini tineri, dar suficient de mulţi bătrâni care atunci când au avut ştampila de vot în mână s-au gândit la viitorul nepoţilor lor, e drept, fără prea multe cunoștințe despre și cum să voteze. România ultimilor ani suferă de o criză acută de ignoranţă a tinerilor, pentru care non-valorile au devenit valori şi modele.
Cât despre clasa politică, doar de bine, s-ar grăbi cei mai mulți să afirme. Mizând doar pe ignoranţa unora şi prostia altora, politicienii români și-au adaptat stilul unui anume soi de capitalism în care primează interesul personal, fără a fi interesaţi să asigure „viitorul ţării”, prin locurile de muncă, educaţie sau sănătate. Sigur, toate acestea sunt mai puţin prioritare atunci când conduci maşini de sute de mii de euro, îţi tratezi problemele de sănătate în clinici particulare din străinătate sau îţi trimiţi odraslele la studii în afara ţării, în timp ce te lăfăi în vile de sute de miliarde de lei.
România suferă și odată cu ea, toți cei care simt românește sau știu că cei în măsură să asigure, prin legile adoptate, organizarea generală a învăţământului, a administraţiei publice locale, a teritoriului, a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială, dar și multe altele, uită că în exercitarea mandatului, sunt constituțional „în serviciu poporului”.
